Editura Trei, 2008
Citiţi un fragment din această carte.
Cuvântul editorului
Dan C. Mihăilescu,
Literatura românească în postceauşism, II
Despre căderea cenzurii, explozia de desfrâu şi invazia de obscenitate în literatura română a ultimilor ani s-au spus multe: au fost salutate ca un act de curaj, privite ca un gest de ostentaţie sau chiar ca o stângace grabă de a spori numărul de titluri ale unei posibile biblioteci erotice româneşti.
O să descriu acum, pe fondul acestor reacţii şi dispute, unul dintre cele mai îndrăzneţe proiecte ale Editurii Trei, proiect gândit acum un an şi care în mod efectiv a demarat în luna iunie 2007: "Poveşti erotice româneşti", o carte unică în literatura română de până acum. Pe parcursul celor şase luni de "facere" a acestui volum am trăit o seamă de emoţii, surprize, temeri şi bucurii care au marcat, toate, paşii succesivi ai punerii în practică a unei idei inedite din mai multe puncte de vedere.
Inedită, în primul rând pentru Editura Trei: în colecţia Eroscop au fost publicate până acum în jur de 30 de cărţi despre erotism, aşa cum a fost şi este el perceput de autori din diferite epoci şi, mai ales, din diferite spaţii culturale. Alături de figurile europene clasice ale genului, Sade şi Sacher-Masoch, stau autori japonezi (Tanizaki), indieni (Kakar), cubanezi (Gutiérrez), africani (Beyala), arabi (Nedjma). Dar tot acest cosmopolitism este privat aproape total de prezenţa numelor româneşti. Ne-am gândit, prin urmare, să alcătuim şi să publicăm un volum colectiv al celor mai frumoase poveşti erotice închipuite de autorii români de astăzi. Primul pas a fost să-i contactăm pe cei mai cunoscuţi dintre ei şi să le propunem un contract: să scrie o proză erotică pentru o carte ce urmează să apară la sfârşitul lui noiembrie 2007.
Idee inedită şi în raport cu literatura română în care s-au scris diverse antologii, dar nu şi una despre eros sau, mai bine zis, despre necenzurarea erosului. Desigur, au mai existat scrieri cu limbaj îndrăzneţ semnate atât de clasici (Creangă, Arghezi, Bogza), cât şi de autorii ultimilor 15 ani (Bradea, Vakulovski, Băeţica, Chiva). Dovadă că, tot în aceşti ultimi ani, au avut loc discuţii intense care reprobau utilizarea (considerată) histrionică a scenelor cu sugestii sexuale şi excese libertine, în special în literatura tinerei generaţii. Dar nu a existat şi propunerea deschisă, adresată mai multor autori, de stiluri şi gusturi diferite, de a se confrunta cu o astfel de temă.
În fine, inedite sunt de asemenea textele din acest volum, în sensul că ele nu au mai fost publicate anterior în nici o altă carte sau revistă. Volumul este de bună seamă o surpriză şi pentru autorii lui, fiecare cunoscând înainte de publicare doar propriul text, nu şi pe ale celorlalţi.
Aproape fiecare poveste din carte îşi are istorioara ei: textul Doinei Ruşti, primul primit, a fost considerat drept începutul norocos al volumului. Ştefan Agopian s-a decis să participe la acest volum în urma unei revelaţii. Cel puţin aşa mi-a povestit Simona Kessler - agenta literară care a mediat contactul cu câţiva autori ai volumului - într-o bună dimineaţă, când ne-a anunţat incendiarul titlu al prozei pe care Agopian avea să o scrie. Proză a cărei predare a fost împinsă până în ultimele clipe de apariţie ale volumului; plăcerea lecturii a anulat repede însă anxietatea pe care o prilejuise aşteptarea. În jurul lui Ioan Groşan s-a constituit o adevărată agenţie de pariuri, câţiva dintre colegii de breaslă susţinând că "nu o să ne dea" niciodată o proză erotică. Pe ultima sută de metri am primit o splendidă poveste despre amor şi comunism. Povestea Ceciliei Ştefănescu este în acelaşi timp ingenuă şi şocantă. Emil Brumaru, vestitul erotolog în versuri s-a dedat admirabil la stihurile în proză. Din ţinuturile reci şi aparent frigide ale nordului, Filip Florian ne propune o poveste în care mocneşte senzualitatea. Matei Florian, în schimb, adoptă un alt ton: în proza lui, aparent reţinută, se dezlănţuie imagistica fabulatorie a fantasmei şi dorinţei. Aldulescu creează un fel de cosmogonie a pasiunii, în care instinctul erotic îşi intensifică sălbăticia treptat şi neaşteptat, culminând în dezmăţ. Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Claudia Golea, Dan-Silviu Boerescu şi Marius Chivu articulează noi tipuri de scenarii erotice. Pe Florin Iaru şi pe Cezar Paul-Bădescu îi citeşti cu sufletul la gură. Cât despre Dan Sociu şi Ionuţ Chiva, ei semnează, indiscutabil, textele cele mai "hard" ale acestui volum.
S-a spus de nenumărate ori că limba română nu posedă un limbaj erotic rafinat, cum ar fi cel oferit de franceză, de pildă, limbă în care licenţiozitatea, argoul şi chiar pornografia şi-au câştigat, sub pana câtorva maeştri, nobleţea literară. Din punctul meu de vedere, orice încercare de a traduce sau de a scrie un text literar în limba română semnifică o provocare a vulgarităţii: cuvintele şi expresiile cu conotaţii sexuale, injuriile care vehiculează pornografii încetează să mai constituie apanajul exclusiv al "culturii de stradă" şi îşi câştigă un uz literar.
O altă idee, care s-a repetat adesea în ultimul timp şi care merge mână în mână cu desconsiderarea literaturii erotice, este aceea că pur şi simplu ea nu ar exista. Cu alte cuvinte, din două una: ori eşti mare scriitor şi atunci faptul că accidental scrii erotic nu justifică o invocare a erotismului ca gen, ori scrii prost, şi atunci nu mai este cazul să vorbim despre literatură. Or, dacă ne gândim mai bine, criteriile de valoare nu justifică un gen, ci doar ghidează judecăţile emise în interiorul lui. Problema nu este dacă există sau nu literatură erotică: atâta vreme cât vorbim despre ea, cât deplângem dificultatea limbajului de a genera şi reda stări erotice, cât adoptăm atitudini moralizatoare faţă de ea (de genul: este nocivă, trebuie interzisă; sau, dimpotrivă: este utilă, este permisă), unei astfel de întrebări, hamletiene, nu-i rămâne decât o miză exclusiv speculativă.
Am preferat să formulez întrebarea în alţi termeni: ce anume face un text scris să fie şi erotic şi bun în acelaşi timp? Privilegiul de a răspunde revine din acest moment în primul rând cititorilor acestor "Poveşti erotice româneşti", volum în care 17 nume cunoscute ale lumii literare (fără îndoială ar fi putut şi ar fi trebuit să fie mai multe!) au răspuns propunerii Editurii Trei de a scrie un text erotic.