Curierul
Dragoș Marcean
Dragoș Marcean
Două mașini, cinci cefe late, pe o rază de treizeci de metri, alți șapte paznici în ariergardă. Toți cu pistoale la brâu și ochi iscoditori după din-ăștia ca el. Curierul se sprijinea de bicicletă și privea prin binoclu sosirea celuilalt VIP. Deocamdată ajunsese numai unul dintre ei cu o mică gașcă de mercenari. Unul mic și gras, brunet și cu un ceas de valoarea unui apartament, căruia în lumea interlopă i se spunea "Gheață", pentru că metoda lui preferată să scape de cineva era să-l arunce-n congelatorul măcelăriei lui până devenea bocnă.
Întunericul se lăsa treptat peste pădurea unde a primit informația că se efectua schimbul. Zgomotul produs de vânt avea să-l mascheze până în ultimul moment. Mesteca o gumă și bătea darabana pe cadrul din fibră al bicicletei. Își duse mâna la ghiozdan și-l pipăi. Apoi își verifică pistolul cu amortizor de la șold. Toate erau la locul lor.
Deodată, liniștea serii fu deranjată de o a treia mașină neagră cu geamuri fumurii, care urca pe poteca din pădure. Cefele late intrară în alertă. Sosise al doilea VIP, un bărbat cam de aceeași vârstă cu el, la vreo patruzeci de ani, blond și mult mai înalt decât celălalt. Era însoțit de o modestă escortă de doi bodyguarzi înarmați. Curierul își puse o cască în ureche și ascultă:
- Ai pachetul? îl întrebă Gheață pe blond, fără bună seara sau vreo strângere de mână.
- N-am primit nicio notificare că mi-ar fi intrat banii, răspunse acesta.
Gheață îl privi câteva clipe fără să clipească. Stătea cu mâinile încrucișate așteptând. Apoi, blondul scoase o servietă din mașină și-o deschise pentru o secundă către el. Gheață făcu un semn cu capul către un alt bărbat, iar blondul își scoase telefonul, se uită la ecran și zâmbi.
- E în regulă, domnule Gheață.
Acum e momentul! Curierul își puse binoclul în spate, se urcă pe bicicletă și porni la vale printre copaci spre schimb. Duse mâna la ghiozdan și luă o grenadă fumigenă. Pedala ca un nebun către cei doi bărbați, fără să țină cont că ar fi putut fi ciuruit de bodyguarzi. Dar nu era la primul lui show.
Armă grenada și se folosi de viteză s-o arunce exact la picioarele lor, apoi luă pistolul în mână. Fumul ieși brusc din proiectil și haosul pică peste liniștea pădurii. Curierul trecu precum un fulger printre cei doi - care-și tușeau plămânii - și înșfăcă servieta din mâinile lui Gheață și în același timp îl împușcă în picior pe blond.
- Ce pizda mă-sii? strigă Gheață. A luat servieta! Omorâți-l, în pula mea!
Blondul căzu ca secerat și urlă de durere.
- M-a împușcat! Futu-i! Aaaah!
Curierul își întoarse privirea spre bodyguarzii din ariergardă și din patru gloanțe, nimeri pe doi în frunte.
- După el! Acum! Îl omor, futu-i morții mă-sii! urlă Gheață și alergă spre una dintre mașini.
Curierul aproape-și descărcă pistolul spre vehicule, sperând că va ținti ori roțile, ori șoferul. Una dintre ele viră brusc spre dreapta și lovi un copac, semn că nimerise ceva. Își puse ochelarii cu viziune nocturnă și pătrunse printre copaci pentru a se feri de gloanțele care începură să-i dea târcoale. Spera să ajungă la strada principală până ce Gheață avea să cheme întăririle care să-i facă vreo blocadă. Pedala de-i sfârâiau picioarele. Se ferea cu măiestrie de copaci și sărea peste trunchiurile căzute. Îi venea la fel de natural precum mersul. Din cască nu se mai auzea nimic, așa că o strivi între degete și o aruncă. Turuitul motorului mașinii se auzea în paralel la vreo treizeci de metri depărtare. După estimarea lui, avea să ajungă înaintea lor la stradă. Apoi va urma traseul dintre blocuri, până în centru și se va pierde prin mulțimea de gură-cască veniți să serbeze zilele orașului.
Dar cum ieși din desiș, zări două motociclete, fiecare cu câte un șofer și-un trăgător care-l așteptau. Frână brusc și trase de ghidon. Vru să ia o grenadă orbitoare din ghiozdan, dar își dădu seama că era cu servieta în mână.
Futu-i!
N-avea cum să scape de motociclete pe drum, așa că-și încordă spatele, trase cu putere de ghidon și sări peste un gard în curtea unei case. O ocoli, apoi sări în curtea vecină și înapoi în stradă, ajungând în spatele motocicliștilor. Se întoarse către ei și-l împușcă în spatele pe trăgătorul de pe una, apoi porni în trombă spre centru. Avu o clipă de răgaz, așa că luă ambele mâini de pe ghidon, vârî servieta în ghiozdan și scoase o grenadă.
Dar din dreapta sa apăru ca din pământ mașina lui Gheață și-l izbi în plin, proiectându-l într-un gard și distrugându-i bicicleta. Se ținea de coaste și auzea un sunet ascuțit strident. Își simțea capul ca într-o menghină. Tricoul îi fuse murdărit de sângele care i se prelingea din frunte.
Mașina și motocicletele l-au încercuit și-și aruncau farurile asupra sa.
- Futu-ți rasa mă-tii de labagiu! urlă Gheață cu pistolul îndreptat spre el. Unde e servieta?
Curierul scuipă sânge, se puse în genunchi și se roti cu spatele către el parcă nevrând să-și vadă propria execuție.
- Ai două secunde să răspunzi sau îți zbori cre...
N-apucă să termine amenințarea, că la picioarele lui se rostogoli o grenadă care explodă cu puterea a o mie de sori.
- Ahhh! M-a orbit! Pizda mă-sii! Omorâți-l, în pula mea!
Dar curierul era deja asupra lui Gheață, îi smulse pistolul și trase în bodyguarzii care de asemenea nu mai vedeau nimic. Trei picară, iar doi care erau mai în spate când explodase grenada săriră la adăpost. Curierul îl lovi pe Gheață în ceafă cu patul pistolului și-l lăsă leșinat pe jos. Împușcă roțile mașinii și a uneia dintre motociclete, apoi sări pe cealaltă și porni cu scârțâit de roți spre centrul orașului.
"Pișa-m-aș pe fața lui de gras prost. Era bicicleta mea preferată. Futu-i... mă omoară coastele".
Ajunse aproape de zona festivalieră, unde erau mii de oameni și forțe de ordine. Parcă motocicleta pe o străduță ferită, se șterse de răni, își puse un leucoplast să oprească sângerarea și-și schimbă tricoul. Nu voia niciun fel de atenție din partea nimănui - mai ales a poliției.
Merse șontâc, ținându-se de coaste câțiva zeci de metri până la punctul stabilit, unde avea să lase pachetul. Era un garaj vechi, într-o clădire cu geamuri sparte și plină de graffiti.
Bătu de câteva ori, ca un fel de cod. După câteva secunde, se deschise ușa și un bărbat voinic precum o gorilă îl pofti înăuntru. În mijlocul halei întunecate, cineva stătea întins pe o masă.
- Ar trebui să-ți găuresc capul ăla! Ce pizda mă-sii îți veni să mă împuști în picior?
- Voiai să dea de bănuit că m-ai angajat să-l trădezi pe Gheață?
Blondul stătea pe o targă, iar un medic îl opera.
- Lasă, că am țintit bine să nu rămâi cu sechele.
- Așa este, spuse medicul. A fost foarte ușor să scot glonțul.
- Mda. Mii de mulțumiri, spuse blondul. Ai adus servieta?
Curierul scoase pachetul din ghiozdan și-l deschise pentru o secundă către blond, apoi îl așeză jos.
- Fă-i transferul, spuse acesta unui aghiotant. Și dispari până nu-ți fut una.
Curierul aprobă că primise banii, salută cu un zâmbet pezevenchi și plecă. O luă spre centru, unde se pierdu în mulțime. Își cumpără o bere și un hotdog și se așeză pe o banchetă să-și tragă sufletul. Își scoase telefonul și privi suma transferată de blond și zâmbi. Apoi deschise aplicația de mesagerie, introduse un număr și scrise un mesaj:
"Bună seara, domnule Gheață. Ați pierdut o servietă, este?"