Eu nu pun varză la murat
Gabriela Marinescu
Gabriela Marinescu
Era o zi înnorată în septembrie 2022, iar eu stăteam pe o piatră la ieșirea din penultimul sat de la graniță, așteptând o mașină care să mă ducă mai departe.
Am numărat țigările, mai aveam 5 și terminam pachetul. Nu știu ce-am făcut cu ultimul, eram convinsă că l-am pus în geantă, dar pentru că în înainte de plecare am schimbat geamantanul, cu trolerul din pânză...
Să fi căzut lângă pat? L-aș fi văzut atunci când i-am împins mâna.
Mâna care m-a înfiorat în nopți fără sfârșit. Mâna care mi-a strâns mijlocul pe plajă cu o lună înainte pentru ca apoi sub pretextul terminării țigărilor, să plece din cameră, ca să meargă înapoi spre ponton, doar ca s-o iubească pe ea în mare.
E posibil să fi căzut pachetul când am smuls cămașa însângerată. Ce proastă am putut să fiu. Să pun în bagaj cămașa murdară.
Dar cum Dumnezeu am amestecat-o printre celelalte haine?
Nu mai vreau nimic de la el.
Când ne iubeam în nopțile de vară în fân și-l mușcam înfiorată până-i simțeam gustul metalic îmi spunea că într-o zi am să-l las fără sânge.
Uite că ziua aia a venit.
El și-a cerut-o!
Eu am fost doar mesagerul Domnului. Acum nu cred că Domnul și-a băgat coada în treaba asta. Poate ăla negricios cu nume spurcat, pe care am zis că nu-l mai zic niciodată.
Probabil așa-mi voi începe memoriile dacă va fi vreodată să le scriu.
E ora 15, ar fi trebuit să ajungă odată Virgil cu mașina. A zis că are o treabă și vine. Unde dracu e și ăsta? Când am nevoie de el nu vine. În rest îmi mănâncă sufletul cu dragostea lui nătângă.
Handicapatul dracu. I-am spus că-l aștept în văgăuna asta. Nu mai puteam sta un minut în apartament. Nu înțelege el de ce vreau să plec brusc. Oare o fi bănuit ceva când i-am zis că-i urgent?
Ei na, ce să bănuiască! El a tot sperat că mă las de Dan! Prostănacul! Cum aș fi putut să renunț la Dan. Și pentru cine. Pentru aschimodia asta care nu-și mișcă odată curul să mă ia de aici.
Aș bea ceva. Iar. Of, am uitat sticla pe masă. Și paharul. Dar ce mai contează, oricum în apartamentul lui am amprente peste tot. Până și pe țevile de sub chiuvetă. Îmi imaginez fața anchetatorilor. Ce vor scrie în raport. Sub chiuvetă am găsit 3 amprente. Da, mă boilor, găsiți că eu i-am reparat toată instalația sanitară. Și acolo m-a iubit nebunul, m-a pătruns brusc, mi-a căzut cheia franceză, a crăpat gresia. L-a încins capul meu sub chiuvetă, pulpele bronzate, poziția de capră numai bună de străpuns. Știam că vine, nu purtam chiloți, speram să-l înnebunesc dar nu m-am așteptat să fie toată seara atât de intens. M-a răsucit ca pe o păpușă dezmembrată. Îi iubeam virilitatea dar în seara aia m-a umplut. Orgasmul mi-a sacadat abdomenul, mi-a explodat în ceafă.
Cum să accept că i-a dat și ăleia sclipiri?
Nu! Dacă treceam pe la preot ne-ar fi spus până când moartea ne va despărți.
Tu ai trecut, dar cu alta. Cu moartea te-am trecut eu.
De ce m-ai luat în poala ta, netrebnicule? De ce m-ai mințit că doar eu sunt pentru tine.
M-ai dus la mare. Eu într-un hotel, nevastă-ta în cel de alături.
Ce oarbă am fost. Ce orb ești acum.
Mă întreb cum îți va descrie poliția fața.
Blond cu ochii... lipsă. Nu-mi amintesc când am făcut asta, nici nu știu exact dacă mă bucur sau nu.
Unde dracu e Virgil? Mă boule dacă nu vii până se-ntunecă te fac sperietoare de curci.
Taci că vine. În sfârșit. Cum să nu recunosc mașina? Albă cu flăcări roșii. Numai bună de fugit de poliție. Nici nu iese în evidență! Normal că iese. O să ne arate cu degetul toți boschetarii pe unde trecem. Important este să ies din țară până-i descoperă trupul.
Îi vor găsi telefonul, avem poze împreună. Știu că a păstrat și filmul când ne-am tăvălit pe plajă. Mă știu puternică, dar dacă cedez? mai bine să nu ajung să vorbesc cu ei.
Dar ce-i spun lui Virgil? i-am zis să-mi aducă bani. A fost suspicios, mă întreb dacă va insista să-i răspund. Să-i spun adevărul? M-ar ajuta oare mai mult? Bine că oprești în parcare. Abia mă țin pe picioare, dar ajung la tine.
- Virgil, mă bucur că ai venit! Am nevoie de tine. Mi-ai adus banii?
- Dacă nu-mi spui ce cauți aici, nu-ți răspund.
- Aici în satul ăsta pe nume Lișteava? Îți spun, dar înainte spune-mi știi ce înseamnă lișteav? Domnule inginer constructor: dacă eu îți spun ție că ești un om lișteav, ce înțelegi?
- Sanda ești... beată?
- A! Doar puțin, dar nu schimba subiectul, spune ce simți când spun lișteav...
- Nu știu ce înseamnă, te ascult.
- Culmea e că despre tine nu pot să spun asta. Tu nu poți fi așa. Dar despre Dan, ei bine despre Dan am să urlu, deși simt că nu mai am voce la cât am plâns. Dan este lișteav. Grosolan, o brută.
- Ce s-a întâmplat?
Să-i spun acum? Mai bine după ce-mi dă banii. Am nevoie de ei ca să plec cât mai departe de toți.
- Nimic, m-a înșelat... în așteptări. L-am... ucis.
- Ce-ai făcuuuut?
Doamne ce față speriată are, dacă-l caut, ăsta sigur s-a pișat pe el. Nu! Clar nu-i pot spune.
- L-am ucis în sufletul și mintea mea. Să nu mai aud de el. Pentru mine a murit definitiv. Să-l ia nevastă-sa să-l îmbălsămeze...
- Sanda, mă sperii, ce-s vorbele astea. Tu niciodată nu ai vorbit așa. Unde-i Dan, ce cauți aici?
- Tu te auzi ce vorbești? Repeți într-una ce cauți aici. Mi-ai adus banii? Dă-mi-i.
- Pentru ce-ți trebuie 10.000 de euro?
Să fug nebunule că doar n-oi vrea să mă sinucid cu ei în buzunar.
- Uite! Îți spun dar rămâne secretul nostru. Am aflat că Dan a făcut niște chestii nașpa. E căutat de poliție. Până se liniștesc apele, fug în Italia la vară-mea. Dar nu pot sta pe capul femeii fără bani. E singură cu doi copii că s-a despărțit de italian. Școala începe peste 2 săptămâni. Am vorbit deja, am orele stabilite, la mine nu-s probleme. Avantajul de a fi profesoară de tehnologie. Nici dracu nu vrea ore la clasele alea de cretini care au intrat cu nota 2. Viitorul de aur al țării, ce să zic! Ăștia abia de leagă 2 cuvinte.
- De ce am senzația că-mi ascunzi ceva?
Eeee, ba bine că nu! Dar nu-ți spun! Doamne dă-mi răbdare!
- Auzi tu vrei să mă lege ăștia, să dorm la poliție? Îmi dai sau nu banii? Atât pot să-ți spun: am terminat-o cu Dan, a ieșit definitiv din viața mea, sunt o femeie liberă.
Da, îți văd sclipirea din ochi, îmi pare rău că te mint, nu ești un băiat rău dar ești prea bleg pentru mine. Tu ai nevoie de o gospodină în viața ta, femeia care, of, hai să-ți spun toate astea, e dreptul tău să știi.
- Virgil, îți dau un sfat! Dă-mi banii și uită-mă. Știi că ți-i voi restitui. Acum apelez la tine pentru că sunt speriată. Am bani în bancă, dar deocamdată nu-i pot scoate. Nu s-a terminat succesiunea mamei. Trebuie să ies rapid din țară. Tu întoarce-ți privirea spre Alina. Nu ofta. Te iubește. E femeia care-ți trebuie.
- Sanda, asta-i părerea ta, eu...
- Virgil, ascultă-mă te rog. Ea pune varză la murat, eu nu o să pun niciodată. Ea o să-ți gătească fasole cu ciolan de 1 decembrie și o să facă și papanași, numai să te știe acolo în casă, în patul ei. Eu sunt doar o iluzie, o pasăre rară care nu va sta niciodată în cuib. Nu știu cum m-a ursit Dumnezeu, de nu mi-a deschis ochii pe un om bun ca tine. Dan mi-a fost înger și demon. Dă-mi banii, rămâi aici, iau o ocazie până la vamă, mai este puțin.
- Sanda, ai să te mai întorci vreodată?
- Eu știu? Cine poate ști! Poate doar poliția. Depinde.
- Depinde de ce?
- De cât de deștepți sunt anchetatorii.