Copii, ce desenăm noi într-un tablou? Matei tocmai își verifica producția din nas, dar ridică mâna liberă. O floare. Și cer albastru. Bine, Matei. Ce mai punem? Dani, ce zici? Un pisoi. Perfect. Avem pisoi. Și mai ce? Un biberon. Este cam neobișnuit, dar este tabloul vostru. Ana? Fetița își șterse nasul. Și un soare. Bun. Fluturi punem? Ioana, care tocmai gusta un tub de plastilină, începu să plângă. Deci avem o floare, un pisoi, un biberon, un soare și fluturi. Am uitat ceva? Râme. Și o ureche.
Vlad Mușat
Copiii râdeau de mama ei pentru că vindea semințe pe stadioane, dar Mirabela avea ac de cojocul lor și îi bătea zdravăn pe necuviincioși. Mi-a mărturisit că sunt singurul ei prieten și că i-ar plăcea ca în lume să existe încă un băiat ca mine, cu care să se mărite când va fi mare. Am simțit atunci o durere în piept. Știu exact momentul în care m-am îndrăgostit pentru prima dată. 13 iulie. O zi toridă de vară. Mirabela a ieșit la joacă purtând pe cap o coroniță din petale de floarea-soarelui.
Alina Nedelcu
Am visat că fugeam printr-un lan de floarea soarelui. Mă tăiau pe antebrațe frunzele aspre. Înaintam cu greu, floarea soarelui era scundă dar deasă. Și în timp ce fugeam te-am zărit, stăteai în fund, printre flori, cu mâinile la ochi. Plângeai sau sughițai, nu știu exact, îți vedeam doar creștetul capului cum tresare, două vârtejuri antagonice de păr negru. La un moment dat ți-ai luat mâinile de la ochi și m-ai privit peste flori. Toate și-au întors capul spre tine ca după un soare înlăcrimat.
