Inima îi bătea nebunește, mâinile strângeau cu putere, iar picioarele îi tremurau. Era nesigur dar plin de dorință. Deși temător, timid, curajul își făcea cuib în sufletul său de copil. Zâmbetul se lățea. Nu voia să-l dezamăgească, s-au pregătit zile în șir. Era acolo, în spatele său, mereu aproape. La început îi simți palmele ce-l susțineau, apoi avântul. Îi auzea încurajările tot mai greu. Trecuseră 200 de metri și urma virajul către casă. Se simțea liber, iar bicicleta de la bunicul lucea în soarele amiezii.
Johanna Scîntee
Le ascult certurile și tăcerile. Număr de câte ori pe zi se trântesc portierele. Când și-au cumpărat acest Ford, în urmă cu 43 de mii de km, se iubeau teribil. Mâinile lor erau unite pe schimbător. Ea nu-l făcea atent la drum, ci la nori sau păsări. El surâdea și o atingea pe genunchi. Ascultau AC/DC și urlau: Highway to Hell. Estimez că nu vor atinge 50 de mii în doi. În 11 minute vor ajunge la destinația Mamaia. Îi spun să vireze, dar nici măcar nu semnalizează. Reconfigurez traseul.
Paula Butnariu-Bompa
Era un șofer desăvârșit. Știa drumurile, scurtăturile, aleile - tot. Conducea Dacia 1300 a familiei, cu motor franțuzesc, ținută în garaj, îngrijită, nu avea mai mult de 250 de mii la bord după atâția ani. Au început miștourile - umbli cu rabla aia, habar nu ai ce înseamnă o mașină adevărată. A făcut un credit pe 15 ani și a cumpărat una. Când a urcat în ea și i-a zis că în 200 de metri să vireze la dreapta, pulsul i s-a accelerat și a frânat. Dacă după încă 2-3 cotituri îl pune să calculeze aria sau perimetrul?
