Nici în ceruri nu vom fi mai astâmpărați. Ce motive am avut, nici că-mi amintesc. Că era albă sau neagră iar tu o vedeai roz, că spuneai că oamenii-s vite și tratai orice suflet blănos cu tandrețe și atenție nemărginită. Ba hai că încep să-mi amintesc. Atunci, la mare, voiai la all inclusive și doar ți-am zis să încercăm bucătăria locală. Și la ziua lu' frate-tu ai ținut morțiș să măsori cât și ce beau. Mda. Hai că te aștept în podul sfântului Petru să ne măsurăm arta necăzutului de acord în țipete îngerești.
Alina Ilie
Ne-am certat pe pământul de la mama. Mie nu-mi trebuia nimic. Plecată din sat de fată, nu mă mai vedeam vreodată mutată înapoi. M-am îndrăgostit de murmurul frunzelor din spatele blocului și de străzile fără glod. La geam, îmi cântă păsărele. Așa mă trezesc și adorm. Fetița mea e născută în oraș. Dar atunci, când s-a dus și mama, atunci m-am dezrădăcinat. Eu a cui eram? Așa că am vrut pământ. Doar jumătatea mea. Mi-au spus să mă duc de unde am venit. Adică n-am fost și eu fata ei? Ce-i spun eu fetii când o crește?
Mădălin Grădinaru
Nu știu prea bine cum a început. Gravitam în jurul acelorași lucruri. Mi-a zis că nu îmi mai agreează ieșirile. Eu i-am spus că nu îi mai suport intrările. Trântea ușa iar casa se zguduia din toate încheieturile. Și-a făcut bagajul în grabă, ca în fiecare seară. Dar știam amândoi că se va întoarce. Ne-am fi certat pe Marte, pe Pluto dacă s-ar fi putut, în ceruri, pe norișori pufoși, dar noi ne-am certat chiar aici, pe pământ. Iar împăcarea a rămas la fel de dulce. Nu e de mirare că acum sunt diabetic.
