Interviurile astea pornesc dintr-un loc foarte simplu: ascult multă muzică și, din când în când, simt nevoia să vorbesc cu oamenii care o fac. Mă cheamă Robert Kocsis și acesta e încă un interviu dintr-o serie de conversații cu artiști și trupe care îmi stârnesc curiozitatea.
Cu Vlad Ilicevici m-am cunoscut la un festival de film. Eu purtam un tricou cu Nick Cave, iar el o șapcă. Mi-a făcut semn de la distanță că purtăm pe noi același artist. Și așa am început să povestim despre filme, muzică, cum amândoi suntem mari fani Idles și am aflat că face parte din trupa Orkid ca vocalist și chitară. Pe scenă mai urcă cu Radu C. Pop la tobe și Mihnea Dumitrescu la bas. De atunci tot povestim de ce muzică ne place și mai jos am zis să îi pui niște întrebări despre muzica pe care o creează la Orkid și despre concertul pe care îl pregătesc în Control pe 29 mai 2026.
Robert Kocsis: Orkid se apropie foarte curând de 10 ani în formula în care este acum. Ce sentimente sunt cu voi acum, când se apropie aniversarea?
Vlad Ilicevici: În primul rând un sentiment de uimire că a trecut atâta timp și că am supraviețuit, against all odds. Și un pic de bucurie, că muzica noastră și noi ne-am tot schimbat, facem mereu sunete și zgomote diferite, și cel mai important, cum ziceam, e că nu ne-am oprit.
R.K.: Piesele voastre sunt cântate în română și engleză. Ce determină în ce limbă e cântată o piesă?
V.I: La început aveam oroare de limba română în muzică. Asta pentru că (aproape) toate referințele de muzică bună erau în engleză și (aproape) toate referințele de muzică proastă erau în română. Dar cumva, conceptual, am fost convins întotdeauna că e mult mai natural și mai autentic să faci muzică în limba ta, mai ales că nici nu am o engleză cu accent superb, acum când ascult piesele de la început mai ales, mi se par măcar cam forțate, ca să nu zic cringe. Nu zic că nu o să mai facem muzică în engleză, pentru că primul reflex a rămas în continuare ăsta, de acolo vin 99% din referințele noastre vechi și noi, dar cu siguranță, după ce piesa e scrisă, e mai natural și mai "pe bune" să o cânți în limba ta.
R.K.: Când vine vorba de trupă, simt că lumea întreagă pe care o creați voi, e întreagă doar la concert. Cu vizualurile din spate care sunt făcute tot de voi, cu ceea ce spuneți pe scenă înainte sau după ce cântați o piesă și cu publicul care e cu voi. Voi, de pe scenă, cum ați descrie această întreg Orkid?
V.I: Nu voi ști niciodată cum e din public, dar pentru mine concertele Orkid sunt highlights absolute, momentele pentru care fac tot ce fac. Evident că sunt zile bune și zile mai puțin bune, dar fiecare concert e unic și are minim câteva momente absolut cathartice. Apoi, ascult absolut tot timpul muzică, însă muzica auzită și văzută live este experiența supremă, nu se compară cu niciun altfel de audiție.
R.K.: Pregătiți un nou material. Cum va fi el în relație cu discografia de până acum ai trupei?
V.I: Eclipsa / În altă parte e un material complet diferit în primul rând pentru că este în aproape integral o improvizație. Apoi, este primul material (pe care îl scoatem direct pe vinil, btw) înregistrat live, cu particularitățile, limitările și plusurile unui astfel de demers.
E un album de 34 de minute din care probabil mai puțin de o treime este muzică armonică, melodie în sensul clasic al termenului.
Nu în ultimul rând, materialul a devenit coloana sonoră a următorului nostru film, Eclipsa, pe care sperăm să îl terminăm la vară, după aproape 3 ani de la începutul producției.
R.K.: De curând, împreună cu alte trupe, ați format comunitatea Stray Lights. Ce v-a determinat să creați această colectivă?
V.I: Pentru mine unul este cea mai bună perioadă pentru muzica alternativă din România. În ultimii ani au apărut și continuă să apară formații absolut superbe, ne-anacronice și care încearcă să își găsească propriul mood și sound, autentic și particular.
R.K.: În aceasta perioada cum e tot mai greu pentru scena muzicală, cum a reușit Stray Lights să meargă înainte?
V.I: Prin reziliență și încăpățânare și, mai nou, la această a doua ei iterație, printr-un spirit nou descoperit, foarte fresh și foarte revigorant de "comunitate". Ne bucurăm că ne-am găsit unii pe alții și că putem să ne ajutăm între noi.
R.K.: Curând 10 ani de Orkid se sărbătoresc în Control, în 29 mai 2026. Ce ne pregătiți?
V.I: Păi, așa cum ziceam, album nou, direct pe vinil. Piese noi, într-o direcție complet diferită. Un sound mai complex, mai mare și mai dement.
Și nu în ultimul rând, o să ni se alăture minunații de la D.E.N.I.S., una din cele mai hot trupe de la noi. Și au și ei un set complet nou, hibrid, cu multe sintetizatoare și un mood fresh.
(foto: Andrei Mușat)
Ascultați două piese semnate Orkid pe LiterNet (click pe numele pieselor): Nu te dau și Nu mai aude, nu mai există.

