Acolo, în fața magazinului Bega, vânzătorul ambulant de cărți s-a prăbușit în stradă, cu mâna la piept și atât de îndepărtate au fost vocile ce pluteau reci în jur, prin aerul cu totul roz al primăverii, încât s-a auzit doar dă-l încolo, dom'le, e mort de beat. Liceenii, plutind pe tălpile tenișilor au continuat să-și fluture veseli mâinile unii spre ceilalți, o femeie și-a privit imaginea blondă într-o vitrină, în timp ce vântul a rostogolit o carte uzată sub tramvaiul ce nu oprea niciodată pentru un mort singur.
Florin Leșan
Pe mama ai batjocorit-o pân-a plecat. Ai trăit singur; ți-a plăcut? De noi ți-a păsat? Nici pe bunici nu voiai să-i vezi. Ai fost un robot; serviciu și acasă. Nu ai avut prieteni, nici vecini, nici rude, nimic. Nici acum nu ai nepoți și nurori? Niciodată nu am putut, nu am avut voie să crâcnim vreo vorbă. Spune ceva, omule. Niciodată n-am înțeles cum poate să zacă atâta răutate în tine, tată. Se ridică de lângă el. Ajunse în fața ușii, gata să iasă. Cum ai putut trăi așa? Bătrânul mârâi: uite-așa; un fleac.
Andra Toropoc
Venisem pentru curățenia de primăvară. Două camere care miroseau a pipi de pisică și-o acritură de femeiușcă ce-mi ordona: să fie totul lună și să nu distrugi nimic. Rămasă singură, am analizat locul. Doar o periuță la baie, doar o pereche de papuci în hol, frigiderul cam gol, uși care scârțâiau și noptiera din dormitor care nu se închidea bine. Am verificat, era un vibrator roz îndesat în sertarul plin de praf. La plecare, i-am sugerat să-și utilizeze totuși jucăria, că face bine la solitudine.
