A ciuruit-o. A cucerit-o. Se holba în camera telefonului, înapoi îl privea soarele încurajator, ușor impertinent. Crengile înrămurite, deloc înmărmurite, salutau dintr-o adiere. O buburuză făcea cale lungă să-i ajungă pe umăr, un fluture îi dădea târcoale precum unei plăcinte cu nectar. Înapoi se privea și el, nepriceput zâmbea, zici că poza pentru altcineva. Toate se năpusteau deodată, se îmbulzeau în atenție, în fluxul conștiinței, dovezi ale unei existențe cu rod și farmec. Un fel de autoerotism existențial.
Cristian Nedelcu
N-am avut mamă. Am avut doar tată. Deși am încercat, n-am reușit să aflu nimic despre maică-mea, în afară de poveștile pe care mi le spunea tata, înainte de culcare. Basme. Nimic altceva. De fapt, nici el nu mai știa nimic de ea. Cum am ajuns ca singurătatea să mi se pară un fleac? L-am văzut pe tata, am văzut cum a trăit, cum a tras cu dinții să-și crească și să-și pună pe calea cea bună copiii, că mai am două surori. Când am început să cred că a fi singur nu-i un blestem? Când mi-a zis tata: am încredere în tine.
Florina Hegedüs
În capătul grădinii, unde nu mă vede, nu mă aude nimeni, mă îmbăiez cu jeliri că-mi sunt ca o prună uscată, cu zile dulci dar scofâlcite. Și-mi doresc să nu mai fiu. Atât de obosită, zăpăcită de zgomot, de nimic. Sprijinită de ulucii gardului, între cer și pământ și-o țâră de plâns, îmi nasc gânduri. Nebune, zău, da-mi șterg mucii dau o palmă însingurării și revin înlăuntrul meu unde nimic nu indică că aș fi în mijlocul deșertului. Cred c-am să ies pe stradă să-i cer unui trecător - Te rog , desenează-mi o oaie.
