Căscam gura prin talcioc, când privirile mi-au fost atrase de o mulțime de flacoane colorate împrăștiate pe o tarabă, în spatele căreia un bătrân trăgea din lulea, fumul risipindu-se în aerul fierbinte al amiezii. Vrei niscaiva timp, tinere? Încurcat, i-am cerut un an. De care să fie? De care zici matale că mi s-ar potrivi. Moșul a scos o clepsidră de sub tejghea, a vărsat în ea nisipul dintr-un flacon și mi-a întins-o zâmbind știrb. Am dat să scot portofelul, dar m-a oprit clătinând din cap: libertatea n-are preț.
Cornel Popescu
Dacă citești acest mesaj mai ai maxim 24 de ore de trăit. Nu ai cum să scapi. Acesta era mesajul pe care îl transmiteam victimelor mele. Mă săturasem de rutina mea de la birou și am decis ca timp de un an de zile să lichidez cât mai mulți nenorociți. Făceam totul doar pe bază de contract scris. Iubesc contractele. Și le-am dus la bun sfârșit pe toate. Când m-am întors la birou oamenii îmi păreau schimbați, nici eu nu mai eram același. Acum, după 20 de ani, nimeni nu crede ce am făcut, dar sunt împăcat cu asta.
Ana-Maria Butuza
Am plecat grăbită de la birou, să prind ultimul zbor spre concediul pe care îl planificasem demult. Un an n-au mai auzit nimic de mine, până când știrile m-au anunțat drept singura supraviețuitoare a unui accident aviatic în jungla din Vanuatu. M-au găsit cei din tribul Nambas. M-au acoperit cu pandanus, mi-au împletit părul cu scoici, mi-au pictat pielea cu argilă și mi-au uns picioarele cu tamanu. Amintirile mele se pierduseră. Ei erau tot ce mai aveam. Vrei să te întorci, m-au întrebat fețele albe. Unde?
