Ca să fiu mai corect, nu mi l-am luat eu. Mi l-au dat ei, când m-au concediat. Eu l-am făcut doar sălbatic. Am urcat în mașină, am accelerat în neștire, am depășit nebunește, am parcat în fața casei, am intrat, mi-am luat o bere din frigider, fetița în brațe, soția de mână, ne-am învârtit ca într-un dans din centrul universului, am ieșit în grădină, am aprins focul, m-am reîntors în bucătărie, am scos carnea din frigider, încă o bere, sub braț mi-am pus o carte, am scos boxa și, cuminte, m-am sălbăticit.
Paula Butnariu-Bompa
Mi-am luat un an sălbatic și mi l-am prins în păr. Mirosea a magnolii, a plajă, a mare și a munte, a libertate neîngrădită și a cărți fremătând să le citesc. M-am uitat în oglindă. Mă prindea excelent. Parcă întinerisem. Am pus tot ce-mi trebuia în geantă, mi-am pus costumul și în lift am aruncat o ultimă privire în oglindă. Am vrut să prind o șuviță rebelă mai bine, rāsucind-o pe după el și am dat de un spin. O picătură de sânge a ieșit relaxată și mi-a alunecat pe obraz. Am șters-o spre muncă.
Sergiu Costin
Era într-o vineri când mi-a dat mesaj. Mi-a zis să-mi fac bagajul și s-o aștept în gară. Nu-ți lua multe, mi-a scris. N-o să ai nevoie. Dar să nu uiți lucrul acela și, mai ales, să nu uiți de promisiunea de acum un an. De-abia aștept să te văd, a încheiat. I-am sorbit cuvintele de nenumărate ori, deși mă cuceriseră de la prima citire. Am umplut la repezeală un rucsac și am ieșit din casă pentru prima dată după un an de sălbăticire în singurătate. N-a mai contat că următorul mesaj a fost: Ignore. Am greșit numărul.
