În raportul oficial scria că generalul de brigadă Timoftei Marat Ulianov, erou al Federației, a sărit pe geamul locuinței proprietate personală, din strada Nevski Prospeckt, etajul 9, luni, la orele 22:03. Ignorat de presă, evenimentul a stârnit totuși o rumoare deosebită în birourile aparatnicilor. Moartea nu le fusese anunțată în avans. Au răsuflat însă ușurați joi când o ancheta suplimentară a descoperit sub sticla de votcă a decedatului o invitație la ceai din partea unui anume V.P., maior FSB.
Gabriel Moldovan
Deodată, ușa vibrează. Radu încremenește cu lingurița în mână. Boarea de aer rece mătură praful de pe bufet, iar ușa se deschide larg, deși afară nu adie vântul. Scaunul gol din fața lui scârțâie scurt, ca și cum cineva s-ar așeza cu greutatea unei amintiri. Aburul din ceașca ei începe să se rotească violent. Ai întârziat, șoptește el, iar inima îi bubuie în piept. Pe luciul ceaiului neatins apar cercuri mici. O mână invizibilă ridică porțelanul, iar în liniștea serii se aude, clar, sunetul unei sorbituri lungi.
Mona Zelenco
Așteptam cu înfrigurare primăvara ce parcă întârzia să apară. Când s-a ivit m-a luat pe sus, m-a învăluit în arome, m-a purtat pe aripi de vânt, m-a scăldat în ploi repezi, și m-a uscat sub raze timide. Până să mă dumiresc, vara s-a insinuat printre zilele-mi toride, arse de soare și a lăsat urme adânci. Abia am clipit și toamna m-a cuprins în vârtejuri nebune, ca apoi să mă arunce într-o resemnare ce parcă nu-mi aparține. Acum, doar cana cu ceai din palmele tremurânde mă mai încălzește în fața iernii ce va urma.
