Bătrânul stă toată ziua pe banca din fața blocului și invită femeile la ceai. L-am refuzat de fiecare dată. Azi, invitația lui a sunat ca o implorare. Am acceptat. După ce mi-a turnat apa fierbinte peste pliculețul cu flori de mușețel, mi-a spus să merg în dormitor. În pat, un bărbat. Scuze, spune, tata crede că așa se vindecă oamenii; sufăr după o despărțire. Mă așez pe pat lângă el și țin cana fierbinte între palme. Și eu am aceeași boală, îi zic. Nu știu dacă mușețelul ajută. Dar îl bem, încet, până la răsărit.
Andrei Moraru
M-ai dus în locul nostru, pe terasa noastră. Ai spus că nu vei bea decât un ceai. M-ai privit în ochi, apoi ți-ai lăsat privirea în jos, de parcă îți era rușine de ceea ce urma să-mi spui. O lacrimă mică a pornit din ochiul tău, încercai să-mi transmiți ceva grav. Simțeam că e ceva serios, dar nu știam ce. M-ai privit din nou în ochi și ai cerut un ceai negru. Când l-ai primit, ai pus o lingură de zahăr, încă una. Ai dus lingura la buze, ai gustat puțin, deodată, mi-ai spus: Sunt gravidă, dar nu este copilul tău.
Cristian Nedelcu
Dacă faci dreapta pe Lipscani de pe Calea Victoriei, apoi stânga pe Smârdan, dai de prăvălia lui moș Kyrgios. Umbrelele colorate agățate de sârma de deasupra intrării te dumiresc îndată despre meșteșugul bătrânului grec. Îți repară umbrela pe loc, însă trebuie să ai răbdare. La vârsta dumisale, s-ar putea să-i ia ceva timp. Dar nu-ți face griji. Până e gata, poți să te răcorești cu un bardac de ceai de mentă la terasa lui Yusuf de peste drum. Are turcul și niște baclavale, de te lingi pe degete.
