Mișu? Da frate, eu. Te sun din aeroport, unde ești?, vezi că e târziu. Nu mai vin. Cum nu mai vii?, știi că am plătit biletele, ce mă fac? De ce nu vii? Iartă-mă frate dar nu am prevăzut situația asta. Care situație? Poveste lungă, știi că m-am cuplat cu Nina, fata chestorului de poliție. Am isprăvit rapid, fără scandal, că era prea mofturoasă. Mă sună în zori agitată. Cine? Nina dom-le, Nina. Că să ne vedem, că test, că gravidă. Când a aflat că azi plec la meci l-a pus pe tac-su să mă dea în consemn la frontieră.
Ada Cocoș
Tu? Încotro? Dincolo. Dincolo, unde? Unde vreau. Nici pașaport nu-mi trebuie. Ce-ai în bagaj? Nedumerirea de pe fața ei îl făcu pe vameș să râdă gros. Ce bine știa râsul acela. Nu vezi că n-am? Oho, cum să n-ai? I-auzi. De undeva din ea, hohotele vechi ale altora răsunară hidos. Proasto. De ce ești tu în stare? De nimic, îți spun eu. Rușinea se ridică înalt ca o umbră întunecată și-o luă în brațe cu inimaginabilă tandrețe. Unde vrei să pleci? Chiar așa, sâsâi vameșul. Când nu te mai doare, treci.
Alina Ciaco
Trăiesc în trecut, deși nu e recomandat. Toți trâmbiță prezentul, momentul, mindfulness-ul. Mi-i imaginez pe acești spălători de putină ai memoriei cu călcâiele adânc înfipte în glodul oricărui moment prezent, că are noimă sau nu să-l bagi în seamă. Nu știi ce pierzi, aud dinspre baltă. Ba da, le strig, ca un broscoi obosit. Îmi ratez elegant dezvoltarea personală, îmi bag la pușcărie copilul interior. Nu manifest nimic. Zac în trecutul meu ca într-o țară străină, pe care aș putea s-o părăsesc, dar nu vreau.
