Am remarcat-o de când m-am mutat în cartier. Sta nemișcată în balconul de la etajul unu al blocului de peste drum, zâmbind enigmatic la tot ce se desfășura înaintea ei: copiii chirăind în parcare, guguștiucii giugiulindu-se pe sârme, bârfa la băncile din fața scării, adolescenții care îi strigau porcării, bețivanii urinându-se în boscheți. Asta e Popeasca nebuna, mi-a strigat o dată o gospodină, văzându-mă cum o fixez fascinat, pe jumătate îndrăgostit, a rămas așa săraca de când i-a murit bărbatu' în luna de miere.
Monica Aldea
Conu Iancu amorezat la nemurire madame Popesco. Băut vinars, 2 șlibovițe, 3 beri măricele și toooot așa cu repetir și-n sictir dă viață. Bine abțiguit, certat jandarmi bulivard. Împăcat apoi, onoare reperată mastică prima. Plătit cal, dat morcov birjar. Jap palme Gudurău, îndesate și pi digeaba. La Pitar Moș ivit brusc madama - junele răsturnat Mona Lisa - coș jos, jupon sus. Vivat. Văzut toată strada dedesubturi și alte oportunități. Rușinat, intrat Capșa, colț cu Independenței, pupat caldarâm.
Paul Dârvariu
De fapt, mă cheamă Amarandei Pachița, Mona Lisa e numele de scenă. Mi l-a ales peștele meu, Biță. E pictor de grafitti și semnează Michele Angelo, da' banii îi câștigă pe munca mea și a celorlalte fete din Vaslui. Deocamdată e la mititica. L-au prins carabinierii în timp ce scria pe zidul Colosseumului un mesaj pentru Meloni. Profit de absența lui Biță ca să încerc munca pe cont propriu. Cred c-o să revin la numele meu adevărat. Când o să am un client român, o să-i spun dulce: sunt Pachița, vrei să-mi scot rochița?
