Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

În Occident, succesele culturii româneşti ar putea continua


Manola Romalo, un interviu cu Gerhardt Csejka

07.02.2008
Bucureştiul cultural, ianuarie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Gerhardt Csejka (n. 1945 în Banat, din 1986 în Germania) este critic literar şi traducător, fost redactor la revista Neue Literatur din Bucureşti. A predat limba română la universităţile din Frankfurt am Main şi Mainz (1990-2003). În perioada 1992-1999 a editat Neue Literatur într-o serie nouă, ca for al literaturilor est-europene. A organizat programul literar al României, invitată de onoare la Târgul de Carte din Leipzig (1998), colocvii şi seminarii literare. Primul volum al trilogiei Orbitor de Mircea Cărtărescu, publicat în septembrie de editura Zsolnay, Viena (Die Wissenden, în trad. Ştiutorii), a suscitat cronici elogioase. "Realizarea traducătorului Gerhardt Csejka nu poate fi îndeajuns admirată", apreciază săptămânalul Der Spiegel pe 3 decembrie 2007.

Manola Romalo: În perioada 1990-2003, la Institutul Cultural "Palais Jalta", abia înfiinţat la Frankfurt, aţi demarat cu un concept inedit în Germania. Aţi invitat numeroşi scriitori din ţările de Est, în majoritate necunoscuţi aici. Care au fost urmările?
Gerhardt Csejka: Lumea vorbeşte de integrare, dar atât oamenii din Est, cât şi cei din Vest au capul plin de clişeele difuzate de mass-media. Nu cunosc nici azi suficiente lucruri unii despre alţii, ca să înţeleagă cum funcţionează viaţa în spaţiile geo-politice respective. Or, tocmai literatura ar fi putut să introducă elementele de înţelegere ale acestor diferenţe. Trebuia să existe curiozitatea de a pătrunde în interior. Acest interes s-a dovedit însă mult mai slab decât am presupus noi...

Cu timpul, lucrurile s-au mai schimbat. S-a instalat o ierarhie a interesului pentru literatura din Est, în care cea din România a ocupat până acum un loc undeva spre coadă, chiar dacă nu au trecut neobservate traducerile din Gellu Naum, Marcel Blecher, Mircea Dinescu, Norman Manea, Dumitru Ţepeneag ş.a.

Acum, în sfârşit, se pare că a sosit momentul de mântuire, marcat de numele regizorului Cristian Mungiu, care după Palme d'Or de la Cannes 2008 a obţinut şi Premiul Filmului European la Berlin şi se află în gura tuturor! Este intervievat de toate ziarele şi constat că face o figură excelentă: sec, precis, fără patos şi bla-bla balcanic. Succesul lui este un fapt extraordinar de important! Sper să se răsfrângă şi asupra literaturii...

M.R.: Pe lângă succesul filmului, ce elemente contribuie, după părerea dvs., la interesul actual al publicului către literatură din România?
G.C.: Aparent, s-a produs un efect sinergic printr-un concurs de împrejurări, respectiv coincidenţa fericită a unei serii întregi de fapte şi momente, situate pe planuri diferite şi cu pondere diversă. Cum ar fi, de pildă, "momentul Mungiu" pe fondul intrării României în UE. De asemenea, eforturile sporite ale editurilor din România de a-şi promova autorii. Şi, foarte important, programul Institutului Cultural Român de susţinere a traducerilor, program ce contribuie la finanţarea unor asemenea proiecte, risipind teama editorilor străini de a ieşi pe piaţă cu autori exotici necunoscuţi, deci greu de vândut.

M.R.: În contextul tendinţei actuale, favorabile culturii române, ce perspective credeţi că au scriitorii din România pentru a fi receptaţi în Germania?
G.C.: Tot ceea ce se poate vedea în momentul actual arată mai promiţător ca oricând. Primul volum din trilogia Orbitor de Mircea Cărtărescu a fost primit cu uimire şi extaz, Raiul găinilor, romanul lui Dan Lungu, editat în Austria şi ales în Germania, Cartea lunii de o revistă electronică importantă, şi Filip Florian, inclus în programul editurii Suhrkamp cu romanul Degete mici, sunt aspecte care îndreptăţesc la speranţa că "buba s-a spart", că încet-încet autorii români se vor putea simţi acasă în această Europă reintegrată.

De asemenea, mi se pare important faptul că succesele actuale: Cristian Mungiu, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, ca formulă estetică, au foarte puţin în comun. Prin urmare, nu poate fi vorba că ar profita în momentul de faţă numai de un val de modă. Ba aş zice că e mai degrabă invers, că sfidează, fiecare în felul său specific, tendinţa actuală de "repunere în drepturi" a unui anumit tip de naraţiune ingenuă, de istorisire agreabilă gustată de un public cât mai larg. Pe această linie, literatura română poate să mai producă multe surprize. Azi, odată acreditată ca sursă de literatură proaspătă, de creaţii de primă mână cu haz neuzat, uşile editurilor importante i se vor deschide fără probleme.

Dar nu am ajuns încă aici. Ar fi cel puţin naiv să credem că de-acum totul e ca şi rezolvat şi că trebuie doar să fii autor român pe lista ICR ca să te ia în braţe editorii şi criticii germani/austrieci/elveţieni, indiferent de reacţia pieţei - deci a publicului - la producţiile tale: concurenţa este mult mai mare şi altfel structurată decât în România. Totuşi, sub incidenţa unui concurs de împrejurări favorabile, povestea succeselor ar putea continua.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer