Postcomunismul, artizan al postcapitalismului

Cînd, după cel de-al doilea război mondial, în acelaşi timp cu crearea extrateritorială, extra-europeană - capcană! - a statului Israel - stat-capcană, statalitatea ca miraj pe/din distrugerea societăţilor (evreii fuseseră istoric cetăţeni-membri ai societăţilor europene, din care acum, după cel de-al doilea război mondial, erau pentru a doua oară excluşi), înfiinţare a unui stat ca adevărată "soluţie finală", ca soluţie post-istorică de "sfîrşire" a istoriei -, cînd, deci, după cel de-al doilea război mondial, în Estul Europei, comuniştilor li s-a permis separat, în afara istoriei, în afara teritoriului rezervat, prin definiţie occidental, al Istoriei, să vină la putere, să încerce, experimental, să producă altfel putere, creîndu-se, ca pre-"federaţie rusă", "Estul" (nici Orient, nici Occident), comuniştii, deci, în acel moment, au îndepărtat imediat, în mod sîngeros, vechile elite (organice) de la putere şi au adus în locul lor tineri şi marginali, repede calificaţi "la locul de muncă" prin chiar crearea acestuia. Istoria comunistă a "Estului" tocmai asta a însemnat: interminabila "calificare la locul de muncă" a tinerilor marginali aduşi de către comunişti la putere.

Azi, fără sînge, în mod "obiectiv", se întîmplă ceva asemănător, dacă nu chiar identic, deşi invers: fostul "Est", Estul tînăr şi marginal este integrat, inclus pentru a salva capitalismul, împotriva popoarelor occidentale, critice ("dinăuntru") la adresa capitalismului "istoric", inchizîndu-li-se gura cu febrilitatea consumistă a nou-veniţilor, a "noilor membri".

Acesta sînt rolul şi misiunea noastră istorice: de artizani ai post-capitalismului.

Aşa-zisa corupţie sau tranziţia întîrziată şi imperfectă din "Est", deşi prezentate drept neajunsuri şi drept condiţii negative, sînt, de fapt, condiţii superlativ-favorizante pentru prelungirea capitalismului delocalizant, virtualizant, falsificant, bazat pe corupţie:
popoare "tinere" şi "de margine", din afară, cu creierul spălat;
popoare pregătite pentru devoratoarea, nesăţioasa foame capitalistă ("capitalismul autofagic" actual) de către "duşmanul istoric" artificial al acestuia, de către "inamicul" pe care capitalismul însuşi şi l-a creat prin "externalizare", extrăgînd "comunismul" literal din "capitalism" şi metaforizîndu-se comunist pe sine însuşi, permiţîndu-i celui dintîi să încerce să existe ca experiment "la scara 1/1" (titlul volumului de debut, din 1947, al foarte implicatei poete Nina Cassian - artă, nu joacă!) pentru ca el însuşi să poată să-şi asigure propria stabilitate şi "organicitate" ("comunismul" ca "sfîrşit al istoriei" contiguu, advers, de temut şi de sprijin, care să permită, tocmai, Istoria), popoare "fezandate" de către comunismul literal-utopic pentru orice "comunism" real-metaforic.

Nu numai că nu crîcnim, dar sîntem entuziaşti, la fel ca tinerii (părinţii şi bunicii noştri) care, odinioară, fuseseră aduşi de către comunişti la putere în locul elitelor organice (părinţii şi bunicii noştri), excluse aşa cum sunt, azi, vechile popoare occidentale.