Bujazzo la Bucureşti

Serile de duminică şi de luni în care studiourile de concerte ale Radiodifuziunii găzduiesc concerte de jazz marchează aproape de fiecare dată momente care pentru un iubitor al genului ar putea reprezenta o desfătare.

De multe ori, însă, punctul nevralgic al acestor întâmplări culturale este reprezentat de numărul spectatorilor, nu întotdeauna proporţional cu nivelul artistic al producţiilor jazzistice prezentate. Ele sunt difuzate în direct de Radio România Cultural sau Radio România Muzical, astfel încât pot ajunge la mai mulţi ascultători. Totuşi, jazzul există mai mult ca oricând prin intermediul publicului său viu, acele intervenţii spontane ale aplauzelor după fiecare solo instrumental potenţând şi vitalizând discursul.

O excepţie de la această situaţie a publicului concertelor de jazz din Bucureşti, care nu reuşeşte să facă întotdeauna joncţiunea cu spaţiile concertistice la care ne referim s-a petrecut la sfârşitul lunii februarie în Studioul de concerte "Mihail Jora" al Radiodifuziunii, la un concert susţinut la iniţiativa Deutsche Welle de Orchestra Federală de Jazz a Tineretului din Germania - BuJazzO - condusă de Bill Dobbins. Concertul de la Bucureşti a marcat finalul unui turneu întreprins de big band în ţări din Europa de sud-est, cu apariţii pe scenele din Banja Luka şi Sofia. Muzicienii din Germania conduşi de Bill Dobbins au pregătit pentru cele trei concerte din Bosnia-Herţegovina, Bulgaria şi România o succesiune extrem de grijuliu gândită de 17 piese, creaţii ale unor compozitori având cele mai diverse orientări, de la Count Basie la Peter Erskine. Concertul sprijinit de Institutul Goethe şi de Ministerul german de Externe, a marcat şi aniversarea de 45 de ani a programului în limba română al DW-RADIO.

Publicul mult mai numeros ca de obicei (au fost peste 600 de spectatori) a avut plăcerea de a asculta un big band de valoare autentică şi mai ales cu o extraordinară prospeţime de atiudine. Totuşi, big band mai găsim şi la noi, ceea ce însă cred că prea puţini dintre bucureşteni au auzit pe viu pe scenele noastre în ultimul timp este un cvintet vocal precum cel pe care l-am putut auzi alături de Bujazzo. Îi numim aici pe tinerii Bianca Körner, Julia Zipprick, Sofie Grobler, Kai Podack şi Peter Thoma (toţi născuţi între 1981 şi 1985) pe care i-am auzit cu Yardbird Suite (Charlie Parker/Matthias Becker), cu There Will Never Be Another You, Blues in the Night, Over the Rainbow şi I've Got the World on a String.

Un alt aspect care diferenţiază ceea ce am văzut la big bandul german de situaţia domeniului în România este tinereţea membrilor acestuia (între 18 şi 25 de ani). Există secţie de jazz la Universitatea de Muzică de ani buni, aşa că învăţământul ar fi trebuit să genereze măcar o orchestră universitară, care să aibă ani mai buni sau mai slabi, în funcţie de nivelul generaţiilor care trec prin şcoală. Totuşi, aşa ceva nu s-a întâmplat decât la nivel de excepţie. Motivele sunt mai mult, dar unul dintre ele cred că stă în cele trei rânduri care încheie programele lor de sală.

BuJazzO este susţinut financiar sau sponsorizat de Ministerul federal al tinerilor, femeilor şi familiei, de West German Broadcasting Corporation, GVL, DaimlerChryler AG şi Yamaha Music Central Europe GmbH.

În România, o gală anuală de jazz abia dacă obţine fonduri guvernamentale (incerte şi puţine), ce să mai vorbim de fonduri private... Şi nu în fiecare an.