Un jurnal cu priză directă şi, simultan, altul livresc

Citiţi un fragment din această carte.


Mi-am dorit enorm să călătoresc în străinătate şi când acest vis de copilărie, adolescenţă şi primă tinereţe s-a împlinit în sfârşit (prima "incursiune" în Europa fiind în 1999, la Budapesta), am simţit că o etapă din viaţa mea s-a încheiat; şi am intrat în alta. Norocul meu este cel al generaţiei din care fac parte. Spre deosebire de părinţii noştri, prinşi ca nişte cobai îndărătul Cortinei de Fier, noi am avut şansa istorică de a prinde căderea comunismului la o vârstă a tuturor proiectelor. N-am avut timp să ne blazăm, să ne dezgustăm de propriile noastre vise, n-am "înotat" decât puţină vreme în acel bazin înnămolit evocat de Ion D. Sîrbu în paginile sale amare.

Experienţa mea diferă aşadar semnificativ de cea a lui Radu-Ilarion Munteanu (RIM, pentru connaîsseurs), cu existenţa lui "cazanieră" în România Socialistă - din care a evadat înainte de 1989 de vreo două-trei ori, până colea, în Bulgaria şi Budapesta. Cu toate acestea, îi înţeleg perfect starea de spirit cu care a făcut, în ultimii ani, nişte călătorii mai mult sau mai puţin exotice. Când te gândeşti la Spania, la Italia sau la Japonia, oricâtă imaginaţie a amănuntelor ai avea, rămâi într-o proiecţie livrescă şi într-un regim abstract al închipuirii. Când ajungi acolo, când respiri aerul spaniol şi pluteşti pe apa Veneţiei, sau te plimbi pe Aleea Chiparoşilor din Capri, situaţia se schimbă în mod fundamental. Analiza, oricât de fină şi de subtilă, nu poate prinde farmecul indicibil al acestor călătorii, în care geografie, istorie, cultură, mentalitate, obiceiuri, cotidian pur se împletesc într-o amintire de neşters.

Desigur că fără nişte trasee interioare desfăşurate în avans şi în paralel, aceste călătorii turistice îşi pierd puţin din halou, din aură. Oricât aş fi de umanitar şi demofil, nu pot spune că înseamnă chiar acelaşi lucru călătoria în Italia a unui ins cultivat şi sensibil, erudit (cum e Radu-Ilarion Munteanu) şi drumurile făcute, în aceeaşi ţară, de către un om simplu care munceşte acolo. Unul vede ceea ce altuia îi scapă. RIM percepe şi gustă cultura îmbibată în existenţa spaniolilor, în timp ce conaţionalul său sesizează tocmai oportunităţile vitale ale acestei lumi. Cantitatea de plăcere absorbită pe centimetru pătrat de piele vine, la autorul acestei cărţi frumoase şi inteligente, nu din satisfacerea simţurilor "primare", ci din cea a văzului care interiorizează, nesăţios, fotograme minunate ale lumii. Pentru captarea acestora, nimic nu pare prea dificil: nici voiajul cu oribila companie Blue Air (am zburat şi eu cu ei o dată, ştiu ce vorbesc), nici mersul atât de obositor cu autocarul, mii de kilometri, nici raportul întotdeauna nesatisfăcător dintre banii puţini din buzunar şi lucrurile frumoase care ar putea, ar trebui să fie cumpărate.

Însă ar fi o eroare să credem că Radu-Ilarion Munteanu practică aici o simplă fotografiere a realităţilor descoperite. Cartea sa are de fapt structura complexă a jurnalului: un jurnal ţinut în timp real şi altul care reproiectează episoadele unei călătorii; un jurnal cu priza directă a întâmplărilor şi altul livresc, cu dialoguri subţiri între personajul principal şi altele, de extracţie culturală. Cu harta în mână, călătorul nostru are două opţiuni principale: să "flaneze" aleator-instinctual, mergând exact pe acolo pe unde îl poartă paşii; ori să disece "analitic-descifrator" ceea ce i se oferă. Empatie şi raţionalism. Fără exclusivisme păguboase, Radu-Ilarion Munteanu mixează şi modulează cele două variante, împăcând, de asemenea, cronologia cu tematica; şi ceea ce se vede cu ceea ce "fermentează" sub fruntea încinsă a turistului.

Când veţi face o călătorie mai lungă, luaţi cu voi această carte. N-o lăsaţi cu bagajele mari din cală, ci aduceţi-o sus, împreună cu banii şi lucrurile strict necesare, ca s-o puteţi citi.

N-o să regretaţi.