O vedeam săptămâna trecută pe Mihaela Martin la Mezzo, interpretând Concertul pentru vioară de Brahms în compania Orchestrei Naţionale Radio, filmare realizată la Paris, în 2004, difuzată în ultimii patru ani de zeci de ori la diferite ore.
Această producţie este una dintre puţinele ocazii în care timp de aproape o oră, publicul european de televiziune (chiar dacă este vorba despre un public de nişă, el este compus din telespectatori a căror părere despre România poate contează) urmăreşte o producţie românească, reprezentativă prin întâlnirea unei orchestre din Bucureşti cu o violonistă şi un dirijor de origine română (regretatul Sergiu Comissiona).
O ecuaţie similară dar având ca dedicatar publicul românesc (fie cel bucureştean prezent în sală, fie cel din ţară, care asculta concertul prin intermediul radioului) s-a petrecut în aceeaşi săptămână la Sala radio, când aveam ocazia să o reascultăm live pe Mihaela Martin, alături de aceeaşi Orchestră Naţională Radio, avându-l la pupitru pe Christian Badea, tot un dirijor de origine română stabilit de mai bine de trei decenii în străinătate, timp în care a strălucit pe mari scene ale lumii, printre care cea care i-a adus gloria a fost Metropolitan Opera.
Căldura pe care a transmis-o publicului versiunea Mihaelei Martin la Concetul nr. 1 în sol minor pentru vioară şi orchestră de Max Bruch o menţine între soliştii cei mai îndrăgiţi de spectatorii români.
Totuşi, atracţia serii o reprezenta revenirea lui Christian Badea la pupitrul Orchestrei Naţionale şi Corului Radio, cu atât mai mult cu cât acest prim concert avea să fie urmat de un al doilea programat vineri, 21 martie, cu legenda dramatică Damnaţiunea lui Faust de Berlioz, solişti mezzo-soprana Carmen Oprişanu, tenorul Hector Lopez, baritonul Eduard Tumagian şi basul Pompei Hărăşteanu.
Încă de la prima sa revenire în România petrecută acum doi ani la pupitrul aceleiaşi orchestre, la invitaţia directorului Formaţiilor Muzicale Radio, Nicolae Costin, Christian Badea a reuşit să seducă efectiv orchestra şi corul, reuşind să anime pasiunea pentru muzica pe care o cântă în rândul muzicienilor. Acest dar al lui Christian Badea de a şti să transmită propriul entuziasm pentru o muzică sau alta complexului instrument la care cântă, fie că este cel simfonic sau cel vocal-simfonic, este completat şi de interesul egal pe care ştie să-l arate lucrării reprezentative a concertului, în cazul nostru Simfonia I a Brahms, acompaniamentului - extrem de îngrijit şi de atent dozat - şi lucrării din deschidere - de această dată o piesă românească a unui coleg de generaţie, Ulpiu Vlad. De altfel, în dimineaţa premergătoare concertului, Christian Badea a fost distins de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România cu Premiul de interpretare, fără îndoială acordat pentru atenţia arătată muzicii româneşti.
Aşa se face că prezentarea în aceeaşi seară la Sala Radio a unei prime audiţii din creaţia lui Ulpiu Vlad, Drumuri de lumină - II, în faţa unei săli arhipline atrase de numele dirijorului şi solistei, a fost un răspuns aşteptat la acest premiu, de altfel meritat de Christian Badea.
© Foto: Virgil Oprina