Browser-ul Kronos Quartet

Ştiam, mai bine zis bănuiam că muzica contemporană poate aduna cel puţin cîteva sute de persoane duminică seara chiar şi la Bucureşti, în condiţiile în care biletul costă undeva între 70 şi 150 de lei, iar repertoriul este neştiut. Dar nu puteam bănui circumstanţele. Pentru că la Bucureşti, aşa ceva se întâmplă extrem, extrem de rar.

Cvartetul american Kronos, un nume care rezonează pentru acel segment de public care are curajul - în măsura timpului oferit de traiul cotidian - să mai încerce şi altceva în materie de muzică live, a reuşit această performanţă, la Bucureşti. Este adevărat că vorbim de fapt despre fenomenalul cvartet de coarde care a reuşit să se facă cunoscut, respectat şi chiar iubit în toată lumea prin abordarea unui repertoriu de care aceeaşi lume fuge de regulă ca de foc: muzica contemporană. Numai că, indiferent de modul în care se susţin sau sunt susţinuţi din punct de vedere material, cvartetul Kronos, această respectabilă instituţie care încântă de treizeci şi cinci de ani publicul de pe toate meridianele globului, a demonstrat la Bucureşti că în privinţa fenomenului muzical barierele ţin doar de mentalitatea de tip vegetativ. Cea care a avut curajul să-i invite la Bucureşti este Fundaţia "Phoenix", iar prezenţa în Sala Radio a peste 700 de spectatori entuziaşti a fost dovada că intuiţia organizatorilor a fost bună.

Membrii acestui cvartet, pe numele lor David Harrington - vioara I, John Sherba - vioara a-II-a, Hank Dutt - violă şi Jeffrey Zeigler - violoncel au demonstrat că se poate cînta şi cu "lumina în ochi", că "nu e jenant" să cânţi la mai multe instrumente şi altceva în afară de literatura clasicilor vienezi, că noţiunea de show reprezintă astăzi o condiţie sine qua non inclusiv pentru concertul cameral, că Muzica reprezintă de fapt una dintre cele mai frumoase aventuri ale cunoaşterii şi ale solidarităţii spirituale a omului, că fracul şi rochia de concert nu sunt de ajuns pentru a impune respectul profesional visat şi câte şi mai câte. De fapt, am văzut din nou că un succes este de cele mai multe ori compus dintr-o sumă de idei valoroase, articulate în mod coerent, cu o supervizare exterioară de specialitate şi - din nou - multă muncă şi o asumare totală a condiţiei de muzician.

Senzaţia de tovarăş de drum (nu în sensul leninist, desigur) pe parcursul unei călătorii iniţiatice în sonorităţile vechilor civilizaţii, suprapuse pe ideea unui montaj dinamic al filmului imaginaţiei fiecăruia, cu un necesar rapel la existenţa "marelui browser" cotidian - aceasta pare a fi propunerea pe care cvartetul Kronos a făcut-o la Bucureşti ascultătorilor săi. Deschizând programul compus numai din opusuri dedicate cvartetului cu o piesă scrisă de un compozitor irakian, cei patru artişti au reuşit pe parcursul concertului să figureze o imensă frescă, o pledoarie cuceritoare şi convingătoare pentru a da sensul meritat laturii senzoriale a percepţiei realităţii înconjurătoare. Fie că a fost vorba despre influenţe folclorice, minimalism, muzici suprapuse cu bandă, folosirea în paralel a unor instrumente exotice peste discursul cameral de tip ocidental sau de modalităţi diferite de folosire a instrumentelor clasice, mesajul a fost de fapt unul singur: suntem mai mulţi, mai buni şi mai frumoşi dacă suntem uniţi în spiritul libertăţii culturale. Totul e să putem fi şi mai încrezători. În noi înşine.