Cel mai greu este să faci recomandări în condiţiile în care cele 12 concerte sunt care mai de care mai tentante, începând cu deschiderea din 12 septembrie, semnată London Symphony Orchestra - dirijor Sir Colin Davis şi Cristian Mandeal, cu un program extrem de atractiv Enescu - Dvorak şi încheind cu concertul final, girat tot de Cristian Mandeal, dar aflat de această dată la pupitrul Orchestrei Festivalului "George Enescu", cu Simfonia a II-a de Mahler. Alte orchestre care vor putea fi ascultate la Sala Palatului sunt Royal Philharmonic Orchestra din Londra, Royal Stockholm Philharmonic Orchestra, Orchestre Philharmonique du Luxembourg, Orchestra Sinfonica Dell’Academia Nazionale di Santa Cecilia, Wiener Symphoniker, Prague Symphony Orchestra, Helsinki Philharmonic Orchestra, Filarmonica din Moscova, Orchestra festivalului "Maggio Fiorentino".
(Royal Philharmonic Orchestra din Londra)
Soliştii cei mai importanţi ai simfonicelor se anunţă a fi violoniştii Sarah Chang, Maxim Vengerov, Gidon Kremer şi Viktor Tretiakov şi violonceliştii Misha Maiski şi David Geringas, lor alăturându-li-se distinşi dirijori precum Sir Colin Davis, Zubin Mehta, Michel Plasson, Alain Gilbert, Yuri Simonov, Leos Svarovsky sau Horia Andreescu.
(Misha Maiski)
Multe lucrări de Enescu se vor interpreta în aceste concerte, printre care cele două rapsodii, cele trei simfonii, Vox Maris, Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc, suitele a II-a şi a III-a pentru orchestră, Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră, numai două din cele 12 concerte neavând lucrări enesciene în program. Iar ocazia de a asculta Enescu în versiuni intepretative de asemenea anvergură sunt convinsă că va modifica multe idei preconcepute şi va creşte popularitatea muzicii enesciene în rândul publicului românesc contemporan, nu atât de permisiv şi patriot precum ne-am închipui. Pentru că, trist dar adevărat, Enescu nu are în conştiinţa românilor amatori de cultură aceeaşi rezonanţă majoritar încântată precum Eminescu sau Caragiale pe de o parte şi Nicolae Grigorescu pe de altă parte. Chiar dacă portretul tuturor a apărut sau va apărea, la un moment dat, pe bancnote.
(Sarah Chang)
Un alt compozitor foarte prezent în programe este Sibelius, cu Aallottaret (Oceanides) op. 73, Simfonia a III-a, Pohjola’n tytar (Fiica lui Pohjola), Vals liric op. 96 nr. 1, Concertul pentru vioară şi orchestră op. 47 şi Finlandia, iniţiativă repertorială binevenită în condiţiile unei prezenţe destul de discrete în aceşti ani a creaţiilor sale în sălile noastre de concerte.
Nu vor lipsi nici "şlagăre" ale muzicii clasico-romantice precum Simfonia fantastică de Berlioz, Simfonia "Din lumea nouă" de Dvorak sau Simfonia a IX-a de Beethoven, Simfonia spaniolă de Lalo, Concertul pentru pian nr. 2 de Rachmaninov, Tablouri dintr-o expoziţie de Musorgski-Ravel, lucrări a căror popularitate nu le ştirbeşte nimic din valoare, dar şi rarităţi precum Întrebare fără răspuns de Charles Ives sau Simfonia a II-a de Mahler.
(Maxim Vengerov)
Cert este că programul acestor simfonice a fost gândit extrem de unitar (cu mici excepţii survenite în urma înlocuirilor de ultim moment), iar un abonament pentru toate cele 12 seri rămâne soluţia cea mai potrivită (preţurile variază între 2.000.000 şi 4.800.000 lei, în funcţie de poziţia locurilor în sală), echivalenţa preţului biletului în abonament cu aceea a unui bilet la film la Mall în week-end fiind, cred eu, stimulativă.
Pentru alte amănunte puteţi vizita pagina de web a festivalului, care cuprinde şi programul complet.
