Pînă acum Jurnalul de vacanţă vă oferă călătorii prin:
1. Canada (cu Anton)
2. Malta (cu Virgil Oprina şi Oltea Şerban-Pârâu)
3. New York (cu Daniel Cristea-Enache)
4. Fiji şi Los Angeles (cu Alfred Schwartz)
5. Paris - Buddha Bar (cu Irina Şarcane)
6. Venezuela (cu Geta Pop)
7. Belgia (cu Luiza Ilie)
8. Luxemburg (cu Marina)
9. Sankt Petersburg (cu Cristina Bazavan)
10. 2 Mai şi Vama Veche (cu Oltea Şerban-Pârâu)
11. Gura Portiţei (cu Suzana Has)
12. (Spre) Cagliari (cu Octavia)
13. Turcia (cu Ada Demirgian)
14. Iugoslavia (cu Martin Zick)
15. Sf. Gheorghe (cu Alex Leo Şerban)
16. Alicante (cu Anca Constantin)
În curînd urmează Portugalia, Mallorca, Creta şi încă multe alte locuri speciale toate în aceasta rubrică a Atelierului LiterNet.
****
"Simplitatea soarelui, a mării şi a plajelor. Luxul oferit de hoteluri, sporturi nautice, magazine şi locuri de distracţie. Acesta este Sharm El Sheikh, una dintre cele mai accesibile şi dezvoltate staţiuni turistice din peninsula Sinai". - aşa începe prezentarea de pe un site-ul unei agenţii de turism. Până la începutul verii, nici nu ştiam de existenţa staţiunii. Cam câţi români poţi întâlni acolo în 10 zile ?
Coborâm din avion undeva spre miezul nopţii. 8 persoane. Reprezentantul hotelului ne identifică repede. Surpriză, vorbeşte româneşte !!! Egiptean căsătorit cu o româncă. Ne povesteşte în româneşte, cu accent un pic ciudat, că peste o săptămână pleacă în concediu. În România. La munte, bineînţeles, că doar stă lângă mare cea mai mare parte a anului. Ne-o prezintă pe colega lui Elena. Lucrează la acelaşi hotel, în echipa de animaţie ... e din România. O să aflăm ulterior de la ea că sunt mulţi români care lucrează la hotelurile din staţiune. Ieşim din aeroport ... şi intrăm în cuptor. Sunt 35 grade, e miezul nopţii, nu e pic de vânt. Cum o să fie mâine ?
În prima zi ... coborâm la micul dejun. Mi se pare că-l zăresc pe Cornel Nistorescu. Fata morgana ? ... parcă nu se manifestă decât în deşert. Realizez că la mesele din jur se vorbeşte româneşte. Mai recunosc vreo câţiva ziarişti; aflu că e un grup, excursie specială pentru presă. Ne aşezăm pe marginea piscinei. În piscina, un cameraman de la o televiziune româneasca, ciuleşte urechile când aude vorbindu-se româneşte în jur (copiii mei proprii şi personali). Filmează români. Vrea să ia şi interviuri. Despre cum este aici comparativ cu litoralul românesc.
Mergem într-o excursie la Mânăstirea Sfânta Ecaterina. Drum prin deşert, până lângă Muntele Sacru, unde Dumnezeu i s-a arătat lui Moise şi i-a dictat cele 10 porunci.
Ni se spune că este printre cele mai vechi mănăstiri creştine, că e probabil cel mai vechi aşezământ monahal din lume, şi a doua biblioteca creştină ca şi importanţă după Vatican.
- "Sunteţi români ? Plătiţi doar jumătate din preţul biletului pentru vizita la muzeului mânăstirii" - ne spune un călugăr grec. "Ortodocşii şi egiptenii plătesc mai puţin".
În muzeu, o parte din donaţiile făcute mânăstirii de-a lungul vremii de domnitori români. Icoane, obiecte de cult donate de Constantin Brâncoveanu, Matei Voievod, Domniţa Ruxandra.
Ne plimbăm într-o seară pe malul mării...
- "Vorbiţi româneşte ????"
Un cuplu simpatic, cu accent bănăţean... vorbesc fericiţi amândoi în acelaşi timp, fără să aştepte să termine celălalt. Sunt români din Serbia... lucrează în Elveţia... Ce păcat că nu mai stau decât o zi... şi că nu ne-am întâlnit mai devreme. Se grăbesc, au o întâlnire, dar nu se îndură să plece ... poate totuşi reuşim să ne vedem a doua zi înainte de a pleca ei spre aeroport ? să stăm la palavre ?
*****
La întoarcere, aveam să citesc în presa românească din săptămâna respectivă (grupul de ziarişti aflaţi în excursie ...) o serie de articole despre Egipt, peninsula Sinai, Sharm El Sheikh şi ...."Egiptencele, emancipate din antichitate". Citez: "Din cele mai vechi timpuri, femeile din Egipt au ştiut să fie emancipate, să beneficieze de drepturi depline, pentru a-şi conduce, nu numai propriile vieţi, ci chiar pentru a conduce ţara".
Mda. Sharm El Sheikh e nereprezentativ pentru Egiptul tradiţional; enclavă pentru turişti occidentali, staţiune nouă şi modernă, în care nu prea ai posibilitatea să vezi "adevăratul" Egipt. Şi totuşi...
Nu-mi amintesc să fi văzut femei egiptence lucrând. Hotelurile aveau ceva personal feminin, dar... fetele de la echipa de animatori - una era româncă, alta marocancă, fata de la recepţie era poloneză, am mai văzut vreo 2 englezoaice în staff-ul hotelului. Mă gândesc bine. Camerista era un bărbat. Personalul de la restaurant era exclusiv masculin. În toate magazinele în care am intrat, vânzători erau numai bărbaţi. La centrele de diving - numai bărbaţi. Ghizii diverselor excursii - tot bărbaţi.
La restaurantul hotelului, într-o zi - o familie egipteană numeroasă. Mama, vârsta a II-a, are haine negre şi faţa acoperită. Copii mei se uită insistent la ea. Le atrag atenţia că nu e frumos. Îmi spun că ei vor să vadă cum mănâncă ... dacă îşi dă la o parte baticul sau îşi bagă mâncare în gură pe sub batic.
La piscină - o altă familie ... Bărbatul şi cei 2 copii (băiat şi fată) se dezbracă în costum de baie şi intră în piscină. Copiii drăguţi, educaţi, vorbesc şi engleza şi franceza, se joacă cu ceilalţi copiii: 2 români, vreo 3 ruşi, 2 franţuzoaice, 1 american, încă vreo 2 băieţi egipteni. Se înţeleg perfect între ei. Femeia stă pe şezlong. Nu are faţa acoperită, dar are haine lungi şi batic pe cap. Stă aşa 6 ore. Fără să citească, fără să vorbească cu altcineva din afara familiei, fără să-şi schimbe expresia feţei. O privire tristă şi goală. 6 ore.
În mare. Realizez că în apropierea mea se bălăceşte o femeie. Îmbrăcată cu haine lungi. Şi cu batic pe cap. În mare. Se bucură de apă, de soare. E veselă.
În excursie: noi, o gaşcă veselă de italieni şi un cuplu tânăr egiptean. El: modern, tandru, vizibil îndrăgostit de ea. Ea, îmbrăcată cu blugi, cămaşă, şi .... batic.
Copilul mic vine la mine.
"Mami, mami, mi-am mai făcut un prieten egiptean... Îl cheamă Mohamed. Şi ştii, mama lui nu e ca celelalte mame din Egipt... intră în piscină şi joacă polo cu noi. Are ea un costum de baie mai caraghios şi ţine tot timpul un batic pe cap, dar e tare haioasă... Se joacă tot timpul cu noi, şi ştie engleză".
Într-un english pub descoperim 2 cupluri. Egipteni. Nu, nu beau alcool. Dar joacă biliard. Toţi 4. Şi fetele joacă chiar bine.
Pe şezlongurile de alături se aşează 3 fete vesele. Tinere, până în 25 de ani. Venite la plajă singure... wow. Au şi telefoane mobile. Ciripesc vesele, ba între ele, ba la telefoane. Se dezbracă. Nişte costume superbe. Adidas, O'Neil. Nu prea seamănă cu ce numim noi costume de baie, compuse fiind din colanţi 3/4 şi un soi de body terminat cu o fustiţă. Şi batic, evident. Altfel, sexy.
Ce ţi-e şi cu emanciparea asta...