Fuga

Nu îi este teamă. Copilul însă, smuls brusc de la masă, nu înţelege. Urlă şi râde în acelaşi timp. Strigă după bărbat "tati, tati", râzând. Fără să se oprească, trece la plâns. Vreau să-mi termin friptura maaaamiii.

Ea aleargă. Tremură. Cineva sau ceva tremură. Asfaltul. Picioarele ei, cuprinse de apă. Mai are picioare. Sau sunt doar o prelungire a cimentului fierbinte, topit. Copilul agăţat ca o liană de trupul ei.

Acesta este un film.

Taci mami taci mami taci.

Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanţ nesfârşit de ură. Îşi simte pieptul plin de transpiraţie, şerpi de apă care i se strecoară prin pori, opreşte-te taci opreşte unde te duci nu mai vorbi la persoana a doua cu tine femeie nu-i nici un film e nenorocita ta de viaţă, pune mâna şi trăieşte, drege, repară, lipeşte.

Da, dar uite-l cum pleacă s-a uitat înapoi şi-a zâmbit ştiu că sunt ridicolă, cum alerg aşa cu Ionuţ în braţe, geanta stă să-mi cadă, Ionuţ s-a făcut mare nu-l mai pot duce în braţe e cald e cald sunt transpirată bluza mi s-a lipit de piept îmi trece prin piele.

Ionuţ râde. Pălăriuţa mea maaamii. Se întoarce. Vântul fierbinte rostogoleşte pălăria subţire, verzuie, spre stradă. Cine-mi spune mie că ăsta nu e un film nimeni nu mai are sensul ridicolului Dumnezeu pune o mână pe capul copilului.

E cumplit de cald.

Aleargă acum să prindă pălăria. Ionuţ râde şi mai tare.

Negre, muşcând cu poftă din carnea dulce. Opreşte nu te iubesc. Nu vreau să te mai văd, nu vreau să te mai aud, dar opreşte unde te duci nu am cheia de la casă. Toate lucrurile noastre sunt acolo unde te duci.

S-a ridicat brusc şi a lăsat-o acolo. Şi-a luat portofelul, telefonul şi a plecat. Ce vorbeşti? Lasă glumele proaste nu-mi faci tu mie una ca asta, treci înapoi aşteaptă să termine copilul de mâncat unde te duci.

Nu vreau să te mai văd, nu vreau să te mai aud femeie. Îşi aduce aminte de filme proaste din copilărie. Ce bine i-ar sta închisă într-o sticlă. Cu dopul pus, bineînţeles. Un filigran perfect. Nici când tace nu tace. Corpul ei subţire, picioarele ei lungi nemişcate ce vrea de la mine de ce o iubesc de ce se suie dragostea asta pe mine ca un şirag nesfârşit de furnici albe, nu vezi că nu pot să am nevoie de tine, că nu poate să nu-mi fie dor de tine, dă-te mai departe acolo unde nu te pot atinge dar vreau să fac dragoste cu tine. Acum eşti aici, lipită de carnea mea, îmi simt oasele dezgolite de teamă. Nu vezi nu ştii femeie deşteaptă ce eşti că nu te pot iubi atât cât te iubesc? Lasă-mă să plec puţin numai cât să începi să mă urăşti, numai cât să acopăr cu pământ muşuroiul acesta de furnici.

Se opreşte.

Du-ne la hotel te rog. M-am hotărât. Am să încep să îmbătrânesc. Şi nu pot asculta de nimeni, ţi-am spus doar. M-am săturat de lacrimi, nu vreau să mai încep nimic, ştiu că deja am început dar e prea departe finalul cum să merg până acolo cu tine? Du-ne, lasă-ne, nu ne iubim.

Ionuţ râde. Femeia a rămas cu braţele lipite de celălalt trup al ei, ar vrea să treacă în el, să îl crească pe băiat pe dinăuntru. Nu vreau să trăiască asta. Ionuţ, bagă-te la loc în mine, şi râzi râzi râzi de acolo ca atunci când îţi citeam poveşti când erai in burtică la mine. Mami, ce ai în sâni? Nimic, mami, carne, ce să am. Nu mai ai lăptic, că ţi l-am băut eu pe tot?

Şi cum să nu te urăsc, spune-mi tu, când Ionuţ nu mai are loc în mine şi eu nu ştiu să trec în el, să înţeleagă că acum nu se râde, se plânge, dar el nu are de ce să plângă pentru că mami şi-a adunat toate lacrimile şi le-a dat la schimb pentru el. Vezi, mami nu plânge. Cum să nu te urăsc, când îmi faci copilul să râdă când eu ar trebui să plâng?

Femeia asta, copilul ăsta care se caţără pe el ca o liană, râzând Doamne ce frumos râde Ionuţ cum ştii tu să râzi eşti un pic şi copilul meu îţi promit am să mă bag pe dinăuntru noaptea când dormi ca o drojdie am să te fac puternic şi-ai să fii fiul meu pentru că o iubesc pe femeia asta minunată, ridicolă, transpirată, care-şi scutură de pe ea şiruri lungi de mărgele negre de ură, le priveşte căzând pe asfaltul topit iar tu râzi o iubesc pe femeia asta care e mama ta şi crede că aş putea să plec când suntem amândoi în sticla asta cu dopul pus. Te iubesc pe tine copile.

Trei mâini, într-un şirag nesfârşit.

Keep shooting.