Cichirap-cichirin?!

Joi, 27 august 2003

Alaltăieri, împreună cu Ralu, am fost la Padre acasă să-i vedem fetiţele: Para (6 ani) şi Cati (4 ani). Vedeta serii ar fi trebuit să fie Para. Ia lecţii de pian şi trebuia să ne susţină un microrecital la orga pe care a primit-o cadou de la Moş Crăciun. Microrecitalul a "degenerat" într-un chef de chef, beţie de joacă totală, cu dănţuială, flic-flacuri, salturi în tavan, rostogoliri peste cap etc. etc. (Da' asta rămîne între noi. Să nu afle nevasta lui Padre, că nu ne mai primeşte pe acolo).

Pe mine unul orga m-a lăsat mască. Mă refer la posibilităţile pe care ţi le oferă pentru a face muzică - acompaniament, variate instrumente, "private teacher". M-am bătut cu copii ca să-mi dea liber la etalarea talentelor brusc descoperite. Nici Padre nu e departe de mine ca entuziasm, aşa că am hotărît, nici mai mult nici, nici mai puţin, să ne facem o formaţie. În fond, el are orgă, eu am chitară - ce ne mai trebuie? Un nume.

Tocmai stabileam la fumoar numele formaţiei, cînd a apărut Teodorovici. Deodată şi-a dat şi el seama că asta-i una dintre ultimele piedici care-i stau în calea realizării profesionale, în genere, în calea fericirii. Puteam refuza cel mai bun prieten? L-am primit şi pe el. Problema, minoră de altfel, era că el nu are nici un instrument. "Bine, da' tu la ce instrument cînţi, Teodorovici?" La "cichirap", a venit răspunsul lui prompt. Adică el îşi asumă rolul (absolut specializat) de a rosti din cînd în cînd, pe tot parcursul viitoarelor melodii pe care le vom compune, un soi de "Check it up! Check it in!". Pe scurt, în definiţie teodoroviciană, e vorba despre un nou instrument care va revoluţiona istoria muzicii, numit "cichirap-cichirin".

Formaţia se va chema Istoria muzicii. Volumul II. La chitară (sau alte instrumente cu corzi): Florin Lăzărescu. La clape (şi alte efecte speciale): Ioan-Florin Florescu. La cichirap-cichirin: Lucian Dan Teodorovici. Compozitori: băieţii de la Istoria muzicii. Volumul II.

Seara, la o bere, au apărut unele mici disensiuni: ce stil vom aborda, cît de lungi trebuie să fie melodiile, ce look abordăm, la ce emisiuni televizate mergem, şi la care nu etc. etc. Cea mai gravă rămîne totuşi reacţia de ultimă oră a lui Teodorovici: trăieşte cu impresia că noi îl tragem în jos şi vrea să se apuce de o carieră solo. Situaţia e oarecum nasoală: el e singurul care-şi stăpîneşte instrumentul. La noi, lucrurile nu-s aşa roz: dacă se supără Para şi nu ne mai dă orga? Padre crede că s-ar putea să ne descurcăm şi singuri, că avem totuşi un nume şi un public format. Chiar dacă a apărut un moment de criză, nu ne putem pune de-a curmezişul carierei lui Teodorovici. Pe piaţa muzicală din România este loc pentru toţi.

Eventual, vom da concurs şi vom angaja noi membri. Ştie cineva vreun interpret de cichirap-cichirin?