Luna aceasta împlinesc 49 de ani. Înaintea
marelui Five O m-am gîndit să marchez, prin ceva, "înţelepciunea" care - cică - vine la pachet cu jumătatea vieţii (vorba vine; de parcă am trăi 100 de ani!). Fiind, astfel, la mii de metri altitudine - pe un zbor transatlantic care mă ducea de la New York la Paris - am întocmit o listă de "
Lucruri pe care să le faci înainte să mori"... cinci lucruri, ca cele cinci simţuri; îmi face plăcere să vi le împărtăşesc:
1. Să vezi Lisabona; lăsaţi Barcelona, Ibiza,
Capri-ul, insulele greceşti şi alte fineţuri - Lisabona este locul de pe lume în care, dacă nu te duci măcar o dată, ai trăit degeaba, iar dacă
te-ai dus o dată, te vei duce
şi-a doua, a treia, a
x-a oară... Oraşul acesta e ca o casetă cu dealuri, oameni buni, străzi în pantă şi linii de tramvai în care cineva, o Bunică Imemorială, a pus la păstrare - gospodăreşte - minunea întîlnirii Melancoliei cu un castron de "
caracois" (melci), fierţi în vin cu cîteva bucăţele de costiţă...
2. Să muşti
dintr-o baghetă
într-o dimineaţă la Paris (în Montmartre, pe Rue de l'Université, în Marais sau Quartier Latin); nu trebuie să porţi nici tricou în dungi, ca Gaultier, nici beretă pe cap, ca "franşuiardul" folcloric, trebuie doar să locuieşti - chiar şi numai cîteva zile - în
Oraşul-Lumină care, atunci cînd se trezeşte, pofteşte la o baghetă proaspătă ce pîrîie atunci cînd muşti din ea - pentru această plăcere tactilă, olfactivă şi auditivă, renunţi şi la cafea...
3. Să asculţi cîntecul lui Georges Moustaki, "
Avec ma gueule de météque"; vocea lui Moustaki este a unuia care ştie că "fumatul nu dăunează deloc" muzicii, versurilor, chitării pe
care-şi cîntă - inconfundabil - bucuriile şi melancoliile de bărbat meridional, "
de Juif errant, de patre grec"
care-a iubit nenumărate femei, în braţele fiecăreia dintre ele făcînd frumos, definitiv de frumos, "
de chaque jour / toute une éternité d'amour..."
4. Să te plimbi, la orice oră, prin Central Park; dacă
"Oraşul-Lumină" are,
într-adevăr, acea lumină ce pare să nu apună niciodată, New Yorkul - adică "Oraşul care nu doarme niciodată" - are Central Parkul, plămîn somnolent traversat de trăsuri, înconjurat, de jur împrejur, de o strajă veşnic trează de
zgîrie-nori, în care merită să te duci ca să te tolăneşti - nu pe bancă, ci chiar pe iarbă, alături de zeci de alţi newyorkezi care "nu dorm niciodată": Central Parkul este imensul pat verde pe care, în fine, o fac...
5. Să miroşi parfumul Romei, mai ales pe înserat; Roma, "Oraşul Etern", miroase a Eternitate, fireşte - dar o eternitate renăscută în fiecare zi, trezită de simţurile celor
ce-o populează; o eternitate de Amor (cum cîntă Moustaki), pentru că Amor = Roma,
şi-n acest simplissim palindrom există tot începutul şi tot sfîrşitul - adică parfumul, fumul care rămîne...
