A.K.A. Also known as

Gen: parodie

Structura textului: 1 act, 5 episoade

Lungimea textului: 7 pagini

Personaje:
Cristina Muller - 17 ani
Doctorul - 48 de ani
Buni
Clara
Ela, Laura, Ema
Dan
Frank, tatăl Cristinei
Soţia lui Frank
Copilul lor
Vânzătorul
3 Profesori

Aceiaşi actori pot juca mai multe personaje simultan, deoarece apariţiile lor nu se suprapun, exceptând rolurile Cristinei şi al doctorului.

Acţiunea are loc pe trei paliere: cel median este dedicat doctorului şi cabinetului său, în spate şi puţin mai sus se află un ecran pe care se vor proiecta scene manga în diferite momente, iar jos, pe scenă, se vor desfăşura acţiunile inventate de Cristina.




Episodul 1 - Maty

Cristina se află la un medic psihiatru şi începe să-şi povestească viaţa. Rămasă orfană de mamă, tatăl o părăseşte, iar ea e nevoită să trăiască cu bunica ei pe care o urăşte. Îi omoară pisica, pe Maty.

Episodul 2 - Buni

Cristina povesteşte cum a fost persecutată de bunică şi cum a omorât-o pe aceasta în stil manga, prin lovituri de cuţit, ascunzându-i moartea în faţa tuturor. Proiecţia poveştilor ei se întâmplă la vedere, în spaţiul de jos.

Episodul 3 - Şcoala

Cristina povesteşte despre şcoală, despre relaţia ei proastă cui profesorii şi micile afaceri din care câştiga bani folosindu-se de ceilalţi colegi. Aminteşte apoi de prietenia ei cu Clara şi de trădarea din partea acesteia: Clara ajunge să prefere compania celor mai populare fete din liceu. Pe ecran se proiectează scene din Sailor Moon, ce se vor transforma într-o scenă manga pentru adulţi, ce include şi o decapitare. În acest timp, jos, pe scenă, are loc confruntarea dintre cele două fete, finalizată cu moartea Clarei. Cristina a abandonat în cele din urmă şcoala, înscenându-şi moartea şi incinerând-o pe Clara care devide astfel subiect de ştiri.

Episodul 4 - Dan

Cristina îl cunoaşte pe Dan pe internet, se îndrăgostesc unul de celălalt, se mută împreună, dar ea refuză să facă dragoste cu el. Acesta o forţează, iar ea îl ucide în timpul actului sexual. În paralel, scena este proiectată pe ecran.

Episodul 5 - Tata

Cristina îşi caută tatăl, dar acesta are deja o altă familie, cu care trăieşte fericit. Îşi respinge fiica, iar Cristina omoară întreaga familie. Doctorul e din ce în ce mai terifiat de ce îi povesteşte Cristina şi decide să o interneze.

La sunetul telefonului, se desconspiră farsa: Cristina vorbeşte cu mama ei, şi menţionează toate personajele ucise pe parcursul piesei, care acum intră în scenă şi sunt pictate de ea pe faţă cu o pensulă înmuiată din când în când într-o găleată cu sânge. Se dovedeşte că totul a fost doar rodul imaginanţiei unei adolescente de 17 ani.

---

Episodul 2 - Buni

Doctorul: Eu cred, totuşi, că bunica te-a iubit.
Cristina: Iubit pe dracu. Buni n-a iubit niciodată pe nimeni în afară de ea. Şi, poate, pe Maty. Iertaţi-mă, dar mă enervez de fiecare când îmi amintesc. Ai mei mă lăsau la ea de câte ori mergeau undeva. Şi, de fiecare dată, mă luau după două zile cu febră şi flămândă. Când a murit mama, m-am mutat definitiv la ea.
Buni: "Cristina, treci şi exersează la pian. Şi te rog să duci gunoiul".
Cristina: Şi apoi când am mai crescut:
Buni: "Cristina, sunt obosită azi, ia-ţi tu ceva de mâncare".
Cristina: Sau:
Buni: "Cristina, trebuie scos covorul din sufragerie şi bătut".
Cristina: Cel mai nasol era când mă punea să o spăl pe spate. Odată i-am spus: Buni, oricum puţi, de ce te mai speli? Şi iarăşi trei zile cu Biblia-Dragon Ball. Adevărul e că puţea. Aşa cum put bătrânii graşi, care transpiră. Ştiu că o încurcam. Pe mama n-a plăcut-o niciodată. O auzeam povestindu-le prietenelor ei:
Buni: "Putea şi fi-miu ăsta să îşi ia una mai bună. Ce e aia bibliotecară? Să stai toată ziua între cărţi, şi să nu îţi vezi de bărbat şi copil. Putea să îşi facă şi ea o afacere, să alerge, să câştige bani. Eu toată viaţa am fost şefă".
Cristina:...de raion! La fabrica de perdele! În concediu mergeai singură! Îl lăsai pe bunicu singur să aibă grijă de casă şi de tata! Dar faza cu portocalele m-a enervat cel mai rău. Aveam vreo treisprezece ani, cam la un an de la plecarea lui Maty. Am primit de la mama unei colege două portocale. Buni nu-mi lua niciodată nimic, aşa că eram nevoită să fur,... Şi de cele mai multe ori o încasam.
Vânzătorul: E puşlamaua lui Frank. Nenorocito!
Cristina: Cuvântul ăsta s-a transformat, în timp, în "Curvă"!
Doctorul: Povesteai de portocalele primite...
Cristina: Păi, da... Am ajuns acasă şi i le-am arătat lui Buni. Le-a pus sus pe bufet, cică nu erau suficient de coapte. A doua zi nu mai erau.
Buni: "Le-am dat lui Clotilde. Avea nevoie de ele. Făcea prăjituri pentru un parastas şi de ce să mai dea bani pe portocale?"
Cristina: Şi s-a aşezat în şezlong şi a început să facă rahatul ăla de goblen.
Buni: Cristi, nu vii să mă pensezi?
Cristina: Şi atunci s-a-ntâmplat. Am ieşi din bucătărie şi am aruncat un shuriken spre ea. Din păcate am nimerit-o în mână. Vedeţi, încă nu aveam suficientă experienţă. A început să zbiere, aşa că nu mai aveam de ales. Clotilde avea casa lângă a noastră şi ar fi putut auzi... Am fugit înspre ea: Buni, Buni, iartă-mă!
Buni: Nemernico, îmi mănânci zilele. Acuma te dau. Eşti la fel ca şi curva de maică-ta. Nu mai scapi.
Cristina: Dar am scăpat. Am scăpat cuţitul în ea. De trei ori. Apoi am tras-o, cu scaun cu tot, până la uşa de la beci, şi acolo i-am dat drumul pe scări. Lângă Maty, că şi aşa erau ele prietene.
Doctorul: Păi bine, dar cum de..., n-a aflat nimeni?
Cristina: Pentru că, în afară de Clotilde, pe noi nu ne vizita nimeni. Iar la telefon o imitam uşor pe Buni... A, ba da, mai venea din când în când poştaşul, dar lui nu-i prea păsa. Iar pe Clotilde au găsit-o moartă în casă. Ştii, ea uita mereu gazul aprins. Am intrat pe uşa din spate, direct în bucătărie, pe la patru după-amiaza, când se uita la serialul ei preferat. Am anunţat a doua zi o altă vecină că miroase a gaz. I-am zis că Buni e plecată şi nu ştiu ce să fac. Să vezi ce se agitau toţi: poliţie, pompieri, salvare. La doi metri de mine şi n-au înţeles nimic. Au venit la mine să îi ceară lui Buni numărul fetei lui Clotilde. Le-am dat numărul şi au plecat. Au înghiţit gogoaşa cu Buni plecată la tratatment. (Râde) Am fost şi la înmormântare. Îmi părea rău, dar ce să fac dacă punea prea multe întrebări?
Doctorul: Şi cum te-ai descurcat? Aveai doar treisprezece ani.
Cristina: Şi aşa le făceam eu pe toate. Iar macaroanele cu brânză pe care mi le dădea Buni în fiecare zi le ştiam amesteca şi eu.
Doctorul: Şi cu banii?
Cristina: Păi, avea puşi deoparte "pentru zile negre". Şi, în plus, mai trimitea şi tata câte ceva, din când în când. Facturile le plăteam pe net. Oricum, primul lucru după ce am rămas singură mi-am luat laptopul. Mă rugasem de Buni şi înainte, dar ea "nu şi nu". Îmi făcea cadou tot prosoape de bucătărie şi batiste... Ştii, numele meu pe net e Aikan. Aşa l-am cunoscut şi pe Dan. Dar încă n-am chef să-ţi povestesc de el (îşi aprinde o ţigară).
Doctorul: Şi şcoala?


Episodul 5 - Tata

Cristina: (Urcă spre doctor îmbrăcându-se) În fine, îţi dai seama că a trebuit să plec repede. Mi-am tăiat părul, l-am vopsit. (Cristina îşi dă jos peruca) Eram destul de derutată şi nu ştiam unde să merg. Aşa că, am decis că a venit momentul să fac o vizită pe care o plănuisem de ceva vreme. Ştiam deja că tata s-a recăsătorit şi că eu mai am un frate. M-a sunat pe vremea când stăteam încă la buni. Mi-a dat adresa şi m-a invitat să-l vizitez, cândva... Am ajuns pe la nouă seara.

În scenă intră tatăl, soţia lui şi un băieţel de vreo zece ani. Se poziţionează ca într-o fotografie rusească de familie, cu tatăl aşezat pe scaun.

Cristina: I-am cunoscut familia (coboară şi arată spre ei ca la şcoală, cu un arătător) Soţia: patruzeci şi trei de ani, fericita mamă a unui copil debil. Femeie harnică, ce reuşeşte să îmbine cu success cariera cu munca la cratiţă. S-a autodeclarat salvatoarea tatălui meu.
Soţia: "După tragedia prin care a trecut bietul om"...
Cristina: Tata şi-a deschis un atelier de reparat televizioare. Nu are nimic spectaculos şi nici nu a avut vreo emoţie deosebită când m-a văzut.
Tatăl: "Mda... e bine că ai venit. Aşa vei putea să-mi cunoşti minunata familie. Cât stai?"
Cristina: Eu mă gândisem iniţial să mă mut cu el, dar în lumina noilor evenimente, mi-am schimbat opţiunile. Frank Jr. era un copil cu care nu prea aveai ce povesti. Stătea toată ziua cu nasul în calculator şi se juca cu ceva tancuri imbecile.
Frank jr.: "Nu vreau să mănânc supică, vreau la calculator".
Cristina:...Nu prea aveam ce căuta acolo.
Soţia: Nu prea ştiu de ce ai venit. Tu nu îţi dai seama că îi faci numai rău tatălui tău?
Cristina (urcând): Şi atunci s-a-ntâmplat.

Peste familia aflată în aceeaşi poziţie, se răstoarnă de la pod o găleată cu sânge.

Doctorul (impacientat): Nu pot să cred. Boala ta e una foarte complicată. Am să te rog să stai puţin. (Iese)

Pauză lungă, cu muzică pe fundal. Apoi muzica se întrerupe brusc. Sună telefonul Cristinei.

Cristina: Da. Aaa, mama! Salut. Da, sunt încă la medical ăla idiot la care m-aţi trimis, pe motiv că nu ne înţelegem.

Pe parcursul acestei conversaţii intră toate personajele şi Cristina începe să le picteze cu o pensulă pe care o înmoaie din cînd în cînd într-o găleată de sânge...

Cristina: Trecem pe la Buni în drum spre casă? M-a rugat să îi luăm lui Maty de mâncare. Nu mama, deseară ies cu Carla şi cu Dan. Da, pupă-l pe tata. Te iubesc, pa!


C.V.-ul piesei:
Textul a fost publicat in revista Man.In.Fest - suplimentul de Dramaturgie a Cotidianului, 2008, paginile 127-130.