Cînd aud criză, visez Brecht

E criză! Toate porcăriile sînt posibile.

E criză! E carnaval!

Vom regreta, totuşi, America. Dar ce frumos, totuşi, aduce ea China la putere! Ce frumos predă ea lumea, după ce a cucerit-o! Cît de mulţi vom fi, într-o lume tot mai puţină, mai împuţinată, şi cu cît de puţin vom ajunge, foarte curînd, să ne mulţumim!

E darwinism social provocat, accelerat de către cei care, crezînd ei în Bunul Dumnezeu, nu cred în nimic şi se ştiu suverani.

Procesul comunismului nu a avut şi nu va avea loc, crizele sînt ciclice, "naturale", boom-crah, boom-crah, fraudele şi orgiile neroniene, heliogabalice care au provocat criza nu vor fi judecate, nu vor fi nici măcar anchetate, revoluţiile au devenit economice, intestine, pacea este atunci cînd vărsăm sînge fără arme.

Puterea şi dominaţia se reaşază, "distrugere creatoare", spun clar economiştii, dar nimeni nu îi aude, nimeni nu-i vede, nimeni nu îi citeşte, deşi ei vorbesc clar, răspicat şi pe faţă, alături de noi, care nici măcar nu mai visăm altceva decît, cel mult, case-capcane: cum să ne vindem nu doar forţa de muncă, ci viaţa şi viitorul, pînă la capăt, pentru iluzia compulsivă a proprietăţii private, care nici măcar nu există altfel decît în vis şi ca vis, dar care aduce pacea, războiul fără arme.

Au profitat, mai întîi, de sărăcie, de precaritate, şi au scos profit de pe urma ei. Nu-i o minune, un adevărat "miracol economic"? Acum profită de criză, zic "criză" şi concediază, închid fabricile, dau afară din case, din vise, din viaţă: în viaţă.

Porcării sub preşul crizei, sub pretextul crizei, lovituri de forţă peste lovituri de forţă. Şantaj cu criza. Iar şantaj?

Se instituie, aşadar, criza ca moment de excepţie, ca stare de necesitate, ca suspendare a dreptului. "Criza" instituie legea economică marţială.

Criza este refren, ritornelă.

E criză! Eu nu mă mai duc azi acasă: potop de oameni e-napoi şi-nainte. Străzile sînt pline de şomeri fără manifestaţie care redescoperă mersul pe jos în zile de lucru. Parcă am fi la 1 Mai, lozincile şi pancartele s-au transformat paşnic în bannere şi în mashuri şi pe ele nu mai scrie "Trăiască Partidul!", ci "Fii patriot! Datoria ta e să cumperi, să scoţi ţara şi lumea din criză!" Vedeţi cum revine proletariatul, fără să ştie, la putere, cum i se încredinţează din nou, de către însăşi puterea capitalistă de data aceasta, rolul de campion al istoriei, de agent privilegiat, mesianic?

E criză, şi ce întuneric: lupi au ieşit la atac şi îşi concediază prada pe rupte, n-o mai sfîşîie.

E criză: nu-s bani, sîntem liberi, la atac deci, magazinele gem de stocuri care se pot consuma chiar dacă nu se mai pot vinde. (Atena! Atena!) Stoc cu stoc să ne unim! Stocuri de oameni cu stocuri de mărfuri. Acum ei au reînfiinţat Internaţionala, şi-au făcut propria lor Internaţională privată, restrînsă. Internaţionala lor se cheamă Globalizare. Internaţionala noastră, de care ei se tem, dar de care noi nu avem ştire (orbiţi cu gîndul la Casă), se cheamă Credit pentru Consum, pentru viaţă. Internaţionala permisă este Economia, Internaţionala interzisă, autosuspendată, este Politica.

E criză!

E criză, pauză, avem timp în sfîrşit să vedem.

Acum se poate guverna în sfîrşit la nesfîrşit, infinit, ca în brînză, în gol, căci e criză.

Acum miezul nopţii traversează Oceanul Atlantic, trece prin "zona de hiat" (Alan Greenspan, poet, căci numai poeţii sînt vizionari).

Însuşi miezul nopţii, opusul Soarelui, negativitatea supremă atinsă, trece astăzi, la pas, prin criză. Este criza însăşi, măturînd golul, pauza, măsurîndu-şi la pas criza, fiinţa de criză.