Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Elveţia între invidie şi milă


Octavia Buhociu

22.09.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Încep cu rezultatele unui studiu comun realizat de un institut german si de unul austriac în ceea ce priveşte puterea de cumpărare în Europa (29 de ţări şi 279 de regiuni): la un indice mediu european stabilit la 100, Elveţia afişează o valoare de 196, în timp ce România atinge doar un modest indice 16. Dar asta n-ar fi totul pentru că la regiuni zona Zurich atinge indicele 213 (urmată de Londra, Luxemburg şi Oslo) în fruntea listei, iar la coada cozii clasamentului figurează nord-estul României cu indicele 13,4. Bun. Ca să zic şi eu ceva nu prea original, dar cu un uşor iz de ciudă. Mai important este că eu, locuitoare a unui judeţ cu indicele 13,4 am ajuns în Elveţia, dar să nu credeţi că pe cheltuiala mea ci a prietenilor din Italia şi a rudelor aflate pe undeva pe la vreo 3-400 km mai la sud de Zurich-ul cu al său 213.

Elveţia e frumoasă, bogată, curată, sigură, vizitată şi curtată de mulţi turişti în toate anotimpurile, nu numai vara. Chiar şi pe secetă şi caniculă.

Ce apreciază şi laudă turiştii ? E permis să înoţi în lacuri. Iarba e verde, moale, catifelată, mătăsoasă şi mai ales adevărată. Ciocolata e mai ceva decît ..."Poiana". Casele sunt într-o baie de flori. Pînă şi stîlpii de telegraf au coşuri cu flori atîrnătoare. Parcă e mai mult sat decît oraş. Ziarul ţi-l poţi lua dintr-o cutie, banii punîndu-i alături.

Elveţienii acceptă moneda Uniunii Europene chiar dacă nu se dau în vînt după ea. Oamenii sunt foarte muncitori şi răbdători (gîndiţi-vă numai la munţii acoperiţi de vii în terase). Patrioţi, chiar de nu au armată (cum apar strugurii autohtoni, elveţienii sunt mai puţin interesaţi de cei italieni sau francezi).Sunt fermecători, amabili, serviabili, primitori, nu-i privesc curios pe turişti. Ordine, curăţenie, linişte, siguranţă, încredere între oameni.

I se cam reproşează scumpetea (vedeţi indicele de mai sus), dar o vacanţă şi o viaţă are omul, nu ? Aici se pot formula şi circumstanţe atenuante: "Cu Euro asta, Elveţia e aproape la acelaşi nivel cu restul Europei..." E drept că unii turişti mai cîrcotaşi afirmă că elveţienii ar fi purtînd ochelari de cal, că ar fi cam înţepeniţi în unele principii şi reguli, timizi dar şi mîndri în acelaşi timp, că toată lumea te priveşte, dar nimeni nu îndrăzneşte să-ţi vorbească. Da, dar pînă şi aici e cald, parcă era mai răcoare în anii trecuţi ?!!

Da, în 2003, decretat anul apei: caniculă, secetă, uscăciune, chiar de iarba-i încă verde. Apa curge la vale doar prin ziare şi reviste care-i consacră articole docte. Dar, de fapt, la această aniversare, seceta este omniprezentă. Ar trebui trei luni de precipitaţii normale pentru a reveni la echilibrul de dinainte. Doar peste cinci, şase ani se va putea afla dacă încălzirea planetei este cauza actualei canicule. Pînă atunci, marele vinovat este anticiclonul din Azore, această "catedrala de aer cald", venită din vestul Saharei şi blocată deasupra Franţei. Pînă pe 12 august se număraseră nu mai puţin de 40 de zile tropicale (temperatura depăşind 30 de grade), faţă de normalul elveţian de 9-4 zile pe an. Din luna martie, precipitaţiile căzute nu reuşesc să compenseze evaporarea şi nici transpiraţia plantelor, situaţie tipică climei mediteraneene.


Recorduri:

Din 1864 încoace, luna iunie a fost cea mai secetoasă şi cea mai caldă. La 20 iulie, cu 37,8 grade, Geneva a doborît un record vechi de 82 ani. În Tessin sau Ticino doar in 1870 a mai fost aşa un semestru de cald şi secetos. Ani asemănători: 1880, 1887, 1921, 1925, 1929, 1949, 1976.

Regiunile cele mai atinse de secetă: Jura, poalele munţilor Jura, Fribourg, Berne, Soleure, Argovie, Schaffhouse, Seeland, Grisons, Tessin. Mai puţin sau deloc afectate: Emmental, Oberland, partea centrală a ţării şi cantonul Valais (capitala Lausanne), care, fiind obişnuit cu temperaturile mai ridicate, este bine pregătit să înfrunte problemele irigării terenurilor.

Nu atît temperaturile sunt excepţionale (40,3 grade în Argovie pe 6 august) cît mai ales durata acestei secete ce instalată din februarie 2003.

Gheţarii: nu ne mai rămîne decît să ne rugăm pentru viaţa lor, zic localnicii.

0 grade: în veri normal de calde, ar fi de ajuns să urcăm la 3800-4000 metri altitudine ca să dăm de aşa ceva; acum ar trebui picioare şi echipamente corespunzătoare pentru a ajunge la 4500 metri.

Pînzele freatice o duc încă destul de bine datorită precipitaţiilor din toamna trecută.

Ozonul ca să nu fie dăunător sănătăţii ar trebui să nu depăşească 120 micrograme / mc / ora / an (dacă am înţeles eu bine); la Geneva, din ianuarie 2003, aceasta valoare limită a fost depăşită de mii de ori.

Penurie? Nu .Piaţa este stabilă şi echilibrată. Problema este a cheltuielilor la care sunt supuşi producătorii. Şi cei care nu au lichidităţi?
Acum ţăranilor li se permite să se descurce cum pot pentru a găsi furajele necesare animalelor lor, nu numai cele provenite din păşunea alpină. Dar în Jura şi în Gruyere, din lipsă de păşune şi de apă, multe turme au fost coborîte de pe înălţimi mult mai devreme. La şes, mai multe cantoane permit folosirea terenurilor lăsate in mod normal în pîrloagă prin rotaţie. Destui fermieri au fost obligaţi să intre în rezervele de fîn pentru anotimpul rece; şi la iarnă ce vor face? -mă întreb eu de aici din nord-estul României.

Uniunea elveţiană a ţăranilor estimează o pierdere de 300 milioane de euro pentru agricultura lor; prin comparaţie, italienii se plîng de pierderi de 5 miliarde de euro.

Articolul 79 din legea agriculturii permite să se acorde împrumuturi fără dobîndă ţăranilor care sunt într-o situaţie financiară dificilă, dar nu au alte datorii.

Supleţe: Oficiul federal al agriculturii a devenit mai suplu şi mai maleabil: scăderea taxelor vamale de la 11 la 5 franci, derogare pentru plăţile directe, pomparea apei din rîuri, creşterea procentajului de la 10% la 40 % in ceea ce priveşte furajul nonbiologic utilizat de fermele biologice, etc., toate astea pe fondul legislaţiei în vigoare.
Aceste măsuri luate pînă la mijlocul lunii august au fost apreciate de ţăranii elveţieni, chiar dacă ele nu au nimic excepţional în ele. Este normal să fie aşa pe astfel de vremuri.
Chiar dacă există unele temeri faţă de un posibil surplus de carne de vită, uniunea elveţiană a ţăranilor nu recomandă tăierea precoce a animalelor.

Incendiile care au răvăşit pădurile din Portugalia, Spania, Croaţia, Franţa sau Italia au fost foarte rare în Elveţia, poate pentru că vor fi fiind mai bine întreţinute şi protejate.

"Cum vă udaţi plantele?" întreabă pe Internet un francez suferind din cauza restricţiilor de apă. Un elveţian i-ar fi răspuns: "Recuperăm apa nepoluată de la bucătărie, apa deja folosită pentru spălarea legumelor, de exemplu!"

În privinţa legumelor, salata, conopida, broccoli, mărarul, anasonul arată prost; în schimb legumelor de tip mediteranean le merge bine: roşia, vînăta, dovlecelul au un gust nemaipomenit. Producţia de cartofi a scăzut cu 30%; tovarăşi de nenorocire: cerealele, sfecla roşie, tutunul, porumbul.

Viile, ei da, ele o duc bine, ciupercile obişnuite nu au rezistat căldurii excesive, bobiţele sunt mai mici, dar mai dulci. Doar viile mai tinere (3-5 ani) vor avea ceva de suferit, rădăcinile nefiind destul de viguroase.

Watt: centralele nucleare de la Muhleberg şi de la Beznau şi-au redus puterea ca să evite încălzirea suplimentară a mediului ambiant.

?? Cînd va ploua destul ? Seceta asta deosebită va antrena un mare pachet de măsuri excepţionale? Care va fi bilanţul final al recoltelor? "N-avem decît să aşteptăm urmarea...", pare că zic şi elveţienii şi turiştii. Dumnezeu e deasupra lor. Precis, după părerea mea.

Oare e si deasupra noastră ? Că şi la noi fu vipie mare.

***
Notă: Nu uitaţi că aşteptăm textele voastre despre locurile în care vă petreceţi vacanţa şi peripeţiile prin care treceţi pe adresa [email protected]. Pentru mai multe amănunte click aici.

Pînă acum Jurnalul de vacanţă vă oferă călătorii prin:
1. Canada (cu Anton)
2. Malta (cu Virgil Oprina şi Oltea Şerban-Pârâu)
3. New York (cu Daniel Cristea-Enache)
4. Fiji şi Los Angeles (cu Alfred Schwartz)
5. Paris - Buddha Bar (cu Irina Şarcane)
6. Venezuela (cu Geta Pop)
7. Belgia (cu Luiza Ilie)
8. Luxemburg (cu Marina)
9. Sankt Petersburg (cu Cristina Bazavan)
10. 2 Mai şi Vama Veche (cu Oltea Şerban-Pârâu)
11. Gura Portiţei (cu Suzana Has)
12. (Spre) Cagliari (cu Octavia)
13. Turcia (cu Ada Demirgian)
14. Iugoslavia (cu Martin Zick)
15. Sf. Gheorghe (cu Alex Leo Şerban)
16. Alicante (cu Anca Constantin)
17. Egipt (cu Marina)
18. Portugalia (cu Adina Someşan)
19. Mallorca (cu Ioana Marin)
20. Moeciu (cu Marius Dobrin)
21. Creta (cu Virgil Oprina)
22. Alicante (cu Anca Constantin)
23. Barcelona (cu Iuliana Paşcanu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer