Pentru Oana
În fiecare dimineaţă, când încă nu era cald să te topeşti, cercul şi cu pătrăţelul se jucau în parcul de pe malul râului. Azi aşa, mîine tot aşa, pînă cînd, poimâine, pătrăţelul îi va spune cercului:
- Ce-aş mai vrea să fiu şi eu ca tine.
- Cum, verde?
- Nu.
- Mare?
- Nuuuu.
- Dar cum?
- Aş vrea sa fiu cerc.
- Păi, de ce?
- Vreau să mă rostogolesc şi eu ca tine.
- Măi Pătrăţel, asta e uşor, dar ştii ce greu mi-e mie să stau pe loc? Cum adie vântul sau îmi dă cineva un bobârnac, cum o iau la sănătoasa şi mă învârt până nu îmi mai ştiu de cap. Sunt ameţit mai tot timpul.
- Vreau şi eu aşa, s-a miorlăit pătrăţelul.
- Bine, dar nu înţelegi că tu poţi să stai pe loc oriunde. Dacă te împinge unul, te opreşti imediat.
- Nu mai vreau să stau tot timpul. Îmi place să mă mişc, nu vezi că tu te tot învârţi în jurul meu când ne jucăm şi eu mă tot întorc după tine? Şi eu sunt ameţit. Aşa că vreau să fiu cerc, să nu mă mai hurduc atâta când încerc să mă mişc, de parcă sunt o broască ţestoasă. Vreau să ameţesc şi eu ca tine.
- Bine-atuncea. Uite, încearcă să treci prin mine, poate ţi se rotunjesc colţurile.
- Ce încercaţi voi aici, nu se poate. Pătrăţel, vrei să treci prin el?
- Da, a spus Pătrăţel şi da a spus şi cercul de îndată, aşa că a ieşit un da-da.
- E simplu: aşează-te într-unul din colţurile tale şi cercul să-ţi dea un brânci printre două bare din gardul de lângă leagăne, că uite-le cât sunt de apropiate. Cum ai trecut printre ele, o să fii cum e cerculeţul.
- Crezi că o să meargă?
- Siigur, am mai văzut-o şi altădată.
Aşa au şi făcut: pătrăţelul s-a ridicat într-un colţ (între noi fie vorba, de-abia îşi ţinea echilibrul, dar măcar nu bătea vântul în dimineaţa aceea), cercul şi-a luat avânt şi deodată s-a repezit în el, împingându-l printre bare. S-a auzit un scârţâit de parcă ai trage cu furculiţă pe o farfurie goală, aşa că păsările au zburat speriate din pomi. Cu chiu, cu vai, pătrăţel a trecut printre bare, dar colţul din dreapta s-a lipit de cel din stânga - altfel n-avea cum să treacă, nu? Şi s-a trezit, pe partea cealaltă, triunghi.
- Aoleeeu!, făcu Pătrăţel.
- Ce te-ai schimbat, măi Pătrăţel!, zise cercul.
- Nu-i mai spune Pătrăţel, i-o întoarse veveriţa. Zi-i Triunghiulaş.
- Păi, parcă spuneai că, dacă trece printre bare, o să fie ca mine, spuse cercul.
- Da, spuse veveriţa, la fel ca tine. La fel de fraier ca tine.
Şi veveriţa a fugit râzând, s-a urcat într-un copac şi dusă a fost.
Plângea Triunghiulaş ca un bebe mic şi prost. Cam la fel şi cercul. După o vreme, tare tristă vreme, Triunghiulaş zice:
- Ce ne facem acum?
- Am o idee. Cum ne-a păcălit blestemata aia de veveriţă, hai s-o păcălim şi noi. Te împing printre bare, dar din cealaltă parte.
Aşa au făcut: iar opinteală, iar scârţâitul ăla de-ţi venea să-ţi astupi urechile de zgomot şi ochii de râs, Triunghiulaş a trecut printre bare şi, ce să vezi: nu era nici cerc, nici Pătrăţel, ci un triunghi şi mai mic. Se topea de plâns, iar cercul tot făcea cercuri în jurul lui, să ameţească de tot şi să uite de nenorocirea care i se întâmplase prietenului lui.
- Măi Triunghiuliţă, ce făcuşi, măi?, i-a strigat veveriţa dintr-un castan, prăpădindu-se de râs de se scutura pelerina pe ea. Măi, de nimic nu mai eşti bun. Aruncă-te în râu, că poate te găseşte vreun marinar şi te face pînză de corabie la şobolani.
Bătut de soartă, fără nicio speranţă - prietenul cerc era ca beat de ameţeală şi zăcea pe jos - Triunghiulaş s-a hurducat până la malul râului şi s-a lăsat să alunece în apă. Şi cum gemea el în râu, aşteptând să se înece şi să se termine odată cu toate nenorocirile, deodată apa a început să-l gâdile. Cum el era foarte gâdilicios, s-a scuturat până ce, din Triunghiuliţă, s-a desfăcut o dată în Triunghiulaş. Cum râul continua să curgă vesel (poate de asta era vesel, ca îl gâdila pe prietenul nostru), Triunghiulaş s-a mai scuturat el ce s-a mai scuturat, până când s-a mai desfăcut încă o dată şi s-a făcut Pătrăţel la loc. Atunci râul l-a gâdilat încă o dată şi Pătrăţel a sărit din apă şi s-a trezit pe mal. Şi cum stătea acolo, nedumerit şi fericit, cercul a venit la el şi i-a spus:
- Din toată aventura asta, vezi că ai ajuns le fel ca mine?
- Cum aşa?
- Acum amândoi suntem norocoşi.
- Şi am să fiu şi eu cerc într-o zi.
- Sigur, a spus cercul, şi au am fost Pătrăţel când eram mic.
Desen realizat de Elena Dumitrescu