Top personal. Cele mai bune cărţi citite în 2008

1. Atomized de Michel Houellebecq (1998)

În această carte profund tulburătoare şi traumatizantă, sunt urmărite vieţile a doi fraţi vitregi total diferiţi, dar care au un numitor comun: egocentrismul, lipsa oricărui romantism, sentimente, simţ al vinovăţiei, al devotamentului, ori al oricăror valori morale. Este disecat omul modern şi starea înspăimântătoare de alienare indusă de societatea modernă. Sunt disecate urmările feminismului şi consecinţele fatale asupra femeii, urmările revoluţiei sexuale. Doar pornografie, doar sexualitate vorace: transformarea oamenilor în obiecte de consum. Obiecte de satisfacţie sau insatisfacţie de care te poţi debarasa. Simple produse.


2. Breakfast at Tiffany's de Truman Capote (1958)

Holly Golightly este o fată superficială, care trece din petrecere în petrecere, încearcă droguri şi are o mulţime de teorii despre viaţă în ciuda tinereţii sale. Holly este obsedată de strălucire şi bogăţie. Îşi câştigă existenţa de pe urma a tot felul de bărbaţi dubioşi. Se foloseşte de aspectul său fizic ca să obţină ce vrea, şi totuşi reuşeşte să ne fascineze la fel de tare ca şi pe narator. Scăpată dintr-o căsnicie mizeră şi o copilărie plină de traume şi de abuzuri, Holly şi-a construit o falsă strălucire şi o nouă existenţă: una fabuloasă. Dar poate nu este Holly cea care ne ţine: nuvela lui Capote este scrisă cu nerv, prospeţime, dezinvoltură literară, o adevărată bijuterie. O lectură electrizantă.


3. The Hours de Michael Cunningham (1998)

Cunningham rescrie Mrs. Dalloway a Virginiei Woolf. Şi bine face. Cu scriitura lui de o fineţe, precizie şi-o delicateţe impresionantă, ne prezintă vieţile unor femei care până la urmă se împletesc, aducându-le destinele la un loc. Mrs. Dalloway din zilele noastre este lesbiană. Marea sa iubire este un homosexual bolnav de SIDA pentru care dă o petrecere. El se sinucide la final sub ochii ei. Virginia Woolf, cea care s-a înecat în râu cu o piatră în buzunar, Mrs. Brown, mamă de familie, care pleacă de acasă şi închiriază o cameră de hotel dorind să se sinucidă, şi Richard Brown, fiul ei, cel care se aruncă de la geam sub ochii noştri. Impresionant.


4. Lolita de Vladimir Nabokov (1955)

Lolita este doar o fetiţă de 11 ani prinsă în fanteziile pedofile ale unui personaj pe care-l deteşti de la bun început. Humbert Humbert este un personaj sinistru şi imoral, care urmăreşte fetiţe care i se pare lui că-l aţâţă şi ademenesc. "Nimfete" le numeşte el. În efortul lui de a-şi seduce victima, pe Lolita, o fetiţă fără tată şi foarte prost crescută, se căsătoreşte cu mama acesteia. Iar asta ne dă o unitate de măsură pentru mintea sa infectă şi profund perversă. Este o carte urâtă, care te indignează, te înfurie, te scârbeşte, dar scrisă de mâna unui foarte mare scriitor.


5. Winter of artifice de Anais Nin (1939)

La marginea ficţiunii, undeva între jurnal şi literatură adevărată, Anais Nin farmecă prin fineţea obsevaţiilor şi prin dezechilibrul ei răvăşitor. Erotomană, obsedată de tată, de bărbaţi care nu o iubesc, Nin te lasă cu un gust de boală şi disperare, cu succes transpuse în artă. În cuvinte. În emoţii care te ţin până la ultima pagină conectat la ceea ce citeşti. Nu-ţi pare rău că ai avut ocazia să cunoşti această femeie.


6. Rugul vanităţilor de Tom Wolfe (1987)

Sherman MacCoy este agent de bursă pe Wall Street. Multimilionar, arogant, narcisist, se referă la sine drept Master of the Universe. Duce o viaţa privilegiată, luxoasă, fără griji, până în momentul în care se rătăceşte împreună cu amanta prin Bronx şi aceasta accidentează cu maşina un tânăr de culoare. Acest accident nefericit este văzut de către alţii drept un moment prielnic de a profita şi a câştiga o mulţime de avantaje. O mulţime de alţii îşi clădesc faima pe ruina lui, culminând cu primirea premiului Pulitzer de către ziaristul beţiv şi mânat de interese personale care transformase cazul într-o catastrofă naţională. Este o carte despre lăcomie, vanitate, rasism, corupţie şi bani.


7. Seltsame Materie de Terezia Mora (2000)

Povestirile Tereziei Mora sunt foarte neobişnuite. Cuvinte rupte, descrieri incomplete, un univers paralel care nu mai este nici al ţării sale de origine, Ungaria, nici spaţiu german. Este un amalgam de emoţii ungaro-germane. Are o istorie, vine de unde vine, şi vine cu o originalitate care numai în Est îşi poate avea originea. Vine cu forţă şi autoritate. Poveşti stranii, desprinse din copilărie, dintr-un loc straniu, întunecat, pe care ţi-l imaginezi în permanenţă acoperit de ceaţă. Un loc cu oameni foarte aspri.


8. Mrs. Dalloway de Virginia Woolf (1925)

Greu de citit, dar recompensându-te din loc în loc, Mrs. Dalloway povesteşte ziua unei femei care dă o petrecere. Fiind situată în societatea înaltă londoneză, între încuiaţi şi snobi, e foarte greu să te identifici cu personajul principal, ori să-l placi. Snoabă, superficială, ridicolă, Clarissa Daloway reuşeşte să te irite prin realismul cu care este prezentată şi prin faptul că nu ţi se lasă nici măcar o şansă să o placi. Foarte greu să te intereseze problemele ei ridicole, dramele ei superficiale, şi chiar dacă la final o găseşti arogantă şi imposibilă, laşi cartea din mână ştiind că ar fi fost păcat să n-o citeşti. Femeile "scrise" de Virginia Woolf sunt foarte reale şi încă foarte moderne. Cât se poate de actuale.


9. Close Range: Wyoming Stories de Annie Proulx (1999)

Fiecare din povestirile Anniei Proulx este densă, compactă, autoritară. Annie îţi arată de la primul rând că este o foarte mare scriitoare, cu o forţă care nu poate fi replicată. Îşi cunoaşte personajele ca pe buzunarul ei, toţi aceşti bărbaţi şi femei aspri, duri, lumea aceasta, universul acesta de cowboy şi de sărăcie. Îi cunoaşte foarte bine şi îi descrie cu precizia unui mare observator. Una din povestiri Brokeback Mountain, despre iubirea imposibilă dintre doi cowboy, este deja cunoscută.


10. Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier (1999)

Literatură de gen, uşor de citit, vedem un fragment din viaţa unei fete de şaisprezece ani care lucrează ca fată în casă la pictorul Vermeer. O reconstituire credibilă şi foarte bine documentată a acelor vremuri, a viaţii unui pictor de succes la acea vreme, nişte timpuri în care servitoarele în casă erau considerate mai ieftine decât prostituatele, căci erau gratis. Vermeer o pictează pe această slujnică simplă şi needucată, obişnuită cu munca grea şi lipsurile, purtând un cercel de perlă luxos, ridicând-o astfel mult deasupra condiţiei sale umile, oferindu-i un punct culminant în viaţa ei aspră, în care n-o aşteaptă pe mai departe decât să fie nevasta măcelarului.


Dacă ţi-ai făcut bilanţul anului 2008 sau dacă ţi-ai pus dorinţe pentru 2009, citeşte aici cum să ni le trimiţi.