Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Topuri  Sageata  Topuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Coffee and pearls for Ioana


Ioana Avădani

05.01.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
1. Concertul lui Leonard Cohen la Amsterdam

Pentru că a fost minunat în sine (http://avadani.hotnews.ro/batranul-cohen-still-has-it.html) şi pentru că a născut o poveste care încă mai dă din coadă. S-a născut dintr-un jurămînt scris cu bere Trappistes Rochefort No. 10 (neapărat!) şi pecetluit cu orangettes, într-o seară ploioasă de noiembrie, la Bruxelles - şi s-a împlinit într-o seară de iulie la Amsterdam, unul din locurile trupului meu geografic. Mi-a adus în viaţă oameni noi, care parcă aveau locuri rezervate acolo ("Note to myself: coffee and pearls for Ioana". Era vorba - doar - de două articole de presă pe care ar fi vrut să le citesc. Dar mi se pare un bun program de guvernare - "Coffee and pearls for Ioana"), bucuria de a vedea că Universul conspiră pentru mine (nu că n-aş fi ştiut, dar ştiţi cum e: "your faith was strong, but you needed proof"), convingerea că pot face ceea ce îmi pun în minte. Mi-a adus un nou jurămînt - "don't let anybody draw the hallelujah from your lips". Povestea încă mai dă din coadă, cum spuneam: o neverosimilă zi de decembrie la Hydra (unde Cohen a petrecut ceva timp în anii '60) şi - "if it be your will" - Hydra din nou în iunie anul viitor (Cohenarzi din toate ţările, uniţi-vă!) şi, din nou, în decembrie... (http://iguana.fotopages.com)


2. Dimineţile cu zîmbet, cafea şi pisică

Toate dimineţile în care m-am trezit zîmbind, completate de o cafea bună, catifelată, "full-bodied" (urăsc cafeaua la filtru! fură substanţa cafelei!) şi de o pisică torcătoare şi pupăcioasă. A te trezi zîmbind este, pentru mine, definiţia fericirii. Ştiu - şi ştiţi şi voi - trucuri care te pot face să adormi zîmbind. Sunt bune. Dar să cobori, în somn, în adîncurile tale întunecate, aflate dincolo de orice putere de disimulare şi să revii de acolo zîmbind - asta e mare lucru. Asta înseamnă să fii luminos pe dinăuntru. Şi atunci spui "bună dimineaţa" ca şi cum ai spune "te iubesc". Bună-dimineţile mele moi, calde, elastice, aromate, cu zîmbet pisicesc, umblînd cu coada în sus toată ziua.


3. Ziua în care am ucis vara

Vacanţa mea de vară a fost hăcuită pe altarul împăcării dintre capră şi varză. Nu mi-a ajuns, nu mi-a priit. Aşa că am promis că mă voi întoarce în Vama în septembrie, să am marea doar pentru mine. Am zis o vorbă, am făcut o faptă. Şi a fost o zi minunată de miez de septembrie, în care am plecat să caut o legendă a marketingului bulgar (o fermă de scoici, pe malul mării), fără să ştiu mai multe decît că există - şi am găsit-o (scoici cu mere coapte şi frişcă!). Am găsit apoi şi o plajă pustie, cu dune şi ierburi şi valuri incredibil de ample (şi care, nu ştiu cum, nu se spărgeau, doar unduiau). Am plecat de pe plajă la spartul serii, cînd deja începuse să bată un vînticel. În maşină, în drum spre Vama, din i-pod cînta, supra-realist Santa Claus is coming to town (cu algele încă lipite de piele). În noaptea aceea a început să plouă. Urît. A doua zi era toamnă. Aşa am ucis vara. Eu am ucis-o.


4. Dialoguri inter-culturale: Dariga cîntind

Dintre multele întîlniri profesionale la care am participat, Eurasia Media Forum (Almaty, Kazakhstan, aprilie 1008) a fost cu siguranţa de neuitat. Las la o parte 'exotismul' locului şi conţinutul întîlnirii. Chem la apel doar 'seara de adio' - cu petrecerea aferentă, într-un salon aflat undeva la poalele munţilor Tian Shen, într-un soi de parc. Într-un vîrf de deal, o statuie a celor patru Beatles (în mărime naturală, şezînd pe o bancă de bronz) domină oraşul. Acolo, în salonul acela, construit să semene cu o iurtă (o iurtă de 1000 de locuri), ne-a vorbit Dariga. Dariga Nazarbayeva, fiica preşedintelui cazac, Nursultan. O femeie frumoasă, fără îndoială, căreia aerul asiatic îi adaugă mister, iar karma personală (a avea să alegi între soţul "trădător de ţară" şi tată - conducătorul aceleiaşi tari) o doză de tragism sexy şi oroare istorică. Că a vorbit Dariga e una - mulţi vorbesc. Dar Dariga ne-a cîntat! Romanţe ruseşti de inimă albastră! Ceva cu "spune-mi cît mă iubeşti" - din cîtă rusă (nu) ştiu eu. Era ceva fascinant în momentul acela: femeia frumoasă, tragică, puternică by proxi, cîntînd pe scena păzită de bodyguarzi, în faţa unei asistenţe din toate colţurile lumii care a) se emoţiona sincer sau b) se emoţiona că aşa cerea protocolul sau c) nu înţelegea despre ce e vorba sau d) se smochinea de ridicol. Eu eram o categorie aparte - vedeam în cîntarea Darigăi cîntecele de la chefurile din casa bunicilor mei basarabeni, unde orice nouă samahoncă (rachiu de sfeclă) aduna o tristeţe cu o bucurie care se cereau şi ele cîntate... Dar simţeam pe piele şi smochineala occidentalului (în Kazakhstan suntem "vest"!) care nu crede în asemenea expuneri personale... Mi-am încrucişat privirea, peste mulţime, cu Riz Khan. A zîmbit. Şi el înţelegea.

În oglindă, pun cîntarea "verilor Samsung" - doi distinşi profesionişti sud-coreeni, detaşaţi 'la post' în România. Au învăţat româneşte, că aşa e bine în afaceri. Şi iată-i la o masă (inter-culturală) cu mult vin, ridicîndu-se în picioare, drepţi, rigizi, cu paharele ţinute oblu în mînă, cu feţele lipsite de expresie şi cîntînd din toţi plămînii lor sud-coreeni "C-aşe beu oamenii buni".


5. Drumurile mele toate

Îngerul meu păzitor este drumoman. Şi e bine aşa. Aşa putem fi amîndoi împreună şi să ne simţim bine. Am umblat mult anul acesta - rezultat direct al dorinţei mele de Anul Nou, se pare. Un an care te duce de două ori la Amsterdam, de două ori la Berlin, te duce la Roma şi la Atena, de la Chişinău la Paris şi de acolo la Almaty - e un an bun. Eu am cerut, Universul a livrat! Hallelujah! Am un corp fizic - se ştie. Am, cred eu, unul energetic şi unul eteric. Şi sunt convinsă că eu, una, am şi un corp geografic, un fel de geo-homunculus. Centrii vitali ai acestui geo-homunculus sunt Amsterdamul, Hydra, Venezia şi - my geographical G-point - New Orleans. Mi-am făcut un check-up geografic anul acesta - sunt sănătoasă, sunt toate la locul lor. O pot lua de la cap la anu'. Şi la mulţi ani!


Dacă ţi-ai făcut bilanţul anului 2008 sau dacă ţi-ai pus dorinţe pentru 2009, citeşte aici cum să ni le trimiţi.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top (foarte personal şi puţin cam eclectic) 2018, Alexandru-Radu Săvulescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Bi-lanţ 2018, Oana Cristea Grigorescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Tu ce ai făcut anul trecut? - 2018, Radu Bobică (4.7/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Dincolo de aparenţe. O privire asupra anului 2018, Alin Vara (3.8/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2018 şi forma sufletelor dragi, Iulia Hossu (4.5/5 - 11 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer