Coffee and pearls for Ioana

1. Concertul lui Leonard Cohen la Amsterdam

Pentru că a fost minunat în sine (http://avadani.hotnews.ro/batranul-cohen-still-has-it.html) și pentru că a născut o poveste care încă mai dă din coadă. S-a născut dintr-un jurămînt scris cu bere Trappistes Rochefort No. 10 (neapărat!) și pecetluit cu orangettes, într-o seară ploioasă de noiembrie, la Bruxelles - și s-a împlinit într-o seară de iulie la Amsterdam, unul din locurile trupului meu geografic. Mi-a adus în viață oameni noi, care parcă aveau locuri rezervate acolo ("Note to myself: coffee and pearls for Ioana". Era vorba - doar - de două articole de presă pe care ar fi vrut să le citesc. Dar mi se pare un bun program de guvernare - "Coffee and pearls for Ioana"), bucuria de a vedea că Universul conspiră pentru mine (nu că n-aș fi știut, dar știți cum e: "your faith was strong, but you needed proof"), convingerea că pot face ceea ce îmi pun în minte. Mi-a adus un nou jurămînt - "don't let anybody draw the hallelujah from your lips". Povestea încă mai dă din coadă, cum spuneam: o neverosimilă zi de decembrie la Hydra (unde Cohen a petrecut ceva timp în anii '60) și - "if it be your will" - Hydra din nou în iunie anul viitor (Cohenarzi din toate țările, uniți-vă!) și, din nou, în decembrie... (http://iguana.fotopages.com)

2. Diminețile cu zîmbet, cafea și pisică

Toate diminețile în care m-am trezit zîmbind, completate de o cafea bună, catifelată, "full-bodied" (urăsc cafeaua la filtru! fură substanța cafelei!) și de o pisică torcătoare și pupăcioasă. A te trezi zîmbind este, pentru mine, definiția fericirii. Știu - și știți și voi - trucuri care te pot face să adormi zîmbind. Sunt bune. Dar să cobori, în somn, în adîncurile tale întunecate, aflate dincolo de orice putere de disimulare și să revii de acolo zîmbind - asta e mare lucru. Asta înseamnă să fii luminos pe dinăuntru. Și atunci spui "bună dimineața" ca și cum ai spune "te iubesc". Bună-diminețile mele moi, calde, elastice, aromate, cu zîmbet pisicesc, umblînd cu coada în sus toată ziua.

3. Ziua în care am ucis vara

Vacanța mea de vară a fost hăcuită pe altarul împăcării dintre capră și varză. Nu mi-a ajuns, nu mi-a priit. Așa că am promis că mă voi întoarce în Vama în septembrie, să am marea doar pentru mine. Am zis o vorbă, am făcut o faptă. Și a fost o zi minunată de miez de septembrie, în care am plecat să caut o legendă a marketingului bulgar (o fermă de scoici, pe malul mării), fără să știu mai multe decît că există - și am găsit-o (scoici cu mere coapte și frișcă!). Am găsit apoi și o plajă pustie, cu dune și ierburi și valuri incredibil de ample (și care, nu știu cum, nu se spărgeau, doar unduiau). Am plecat de pe plajă la spartul serii, cînd deja începuse să bată un vînticel. În mașină, în drum spre Vama, din i-pod cînta, supra-realist Santa Claus is coming to town (cu algele încă lipite de piele). În noaptea aceea a început să plouă. Urît. A doua zi era toamnă. Așa am ucis vara. Eu am ucis-o.

4. Dialoguri inter-culturale: Dariga cîntind

Dintre multele întîlniri profesionale la care am participat, Eurasia Media Forum (Almaty, Kazakhstan, aprilie 2008) a fost cu siguranța de neuitat. Las la o parte 'exotismul' locului și conținutul întîlnirii. Chem la apel doar 'seara de adio' - cu petrecerea aferentă, într-un salon aflat undeva la poalele munților Tian Shen, într-un soi de parc. Într-un vîrf de deal, o statuie a celor patru Beatles (în mărime naturală, șezînd pe o bancă de bronz) domină orașul. Acolo, în salonul acela, construit să semene cu o iurtă (o iurtă de 1000 de locuri), ne-a vorbit Dariga. Dariga Nazarbayeva, fiica președintelui cazac, Nursultan. O femeie frumoasă, fără îndoială, căreia aerul asiatic îi adaugă mister, iar karma personală (a avea să alegi între soțul "trădător de țară" și tată - conducătorul aceleiași tari) o doză de tragism sexy și oroare istorică. Că a vorbit Dariga e una - mulți vorbesc. Dar Dariga ne-a cîntat! Romanțe rusești de inimă albastră! Ceva cu "spune-mi cît mă iubești" - din cîtă rusă (nu) știu eu. Era ceva fascinant în momentul acela: femeia frumoasă, tragică, puternică by proxi, cîntînd pe scena păzită de bodyguarzi, în fața unei asistențe din toate colțurile lumii care a) se emoționa sincer sau b) se emoționa că așa cerea protocolul sau c) nu înțelegea despre ce e vorba sau d) se smochinea de ridicol. Eu eram o categorie aparte - vedeam în cîntarea Darigăi cîntecele de la chefurile din casa bunicilor mei basarabeni, unde orice nouă samahoncă (rachiu de sfeclă) aduna o tristețe cu o bucurie care se cereau și ele cîntate... Dar simțeam pe piele și smochineala occidentalului (în Kazakhstan suntem "vest"!) care nu crede în asemenea expuneri personale... Mi-am încrucișat privirea, peste mulțime, cu Riz Khan. A zîmbit. Și el înțelegea.

În oglindă, pun cîntarea "verilor Samsung" - doi distinși profesioniști sud-coreeni, detașați 'la post' în România. Au învățat românește, că așa e bine în afaceri. Și iată-i la o masă (inter-culturală) cu mult vin, ridicîndu-se în picioare, drepți, rigizi, cu paharele ținute oblu în mînă, cu fețele lipsite de expresie și cîntînd din toți plămînii lor sud-coreeni "C-așe beu oamenii buni".

5. Drumurile mele toate

Îngerul meu păzitor este drumoman. Și e bine așa. Așa putem fi amîndoi împreună și să ne simțim bine. Am umblat mult anul acesta - rezultat direct al dorinței mele de Anul Nou, se pare. Un an care te duce de două ori la Amsterdam, de două ori la Berlin, te duce la Roma și la Atena, de la Chișinău la Paris și de acolo la Almaty - e un an bun. Eu am cerut, Universul a livrat! Hallelujah! Am un corp fizic - se știe. Am, cred eu, unul energetic și unul eteric. Și sunt convinsă că eu, una, am și un corp geografic, un fel de geo-homunculus. Centrii vitali ai acestui geo-homunculus sunt Amsterdamul, Hydra, Venezia și - my geographical G-point - New Orleans. Mi-am făcut un check-up geografic anul acesta - sunt sănătoasă, sunt toate la locul lor. O pot lua de la cap la anu'. Și la mulți ani!

Dacă ți-ai făcut bilanțul anului 2008 sau dacă ți-ai pus dorințe pentru 2009, citește aici cum să ni le trimiți.