08.01.2009
Gazeta Sporturilor, decembrie 2008
365 de zile am scris despre sportivi. Pentru că 2008 a fost an bisect, mai avem o zi pe care o dedic colegilor mei

Cea mai frumoasă dimineaţă a căzut într-o duminică.

Cursa feminină de maraton s-a terminat de cîteva zeci de secunde. În zona mixtă rezervată presei scrise, sute de jurnalişti se freacă de garduri, precum caii la startul unui derby britanic. Nu există răbdare. Fiecare are nevoie de o declaraţie. Maratonul reprezintă testul inuman al umanului şi cursa olimpică la finalul căreia cîştigătorul primeşte un microfon agăţat de tricoul stors, pentru ca fiecare cuvînt al său să poată fi auzit, prin staţie, în subsolul uriaş al stadionului.

Imaginea este greu de dus. Pe ecranele televizoarelor agăţate pretutindeni se zăreşte Constantina Diţă, cu steagul României pe umeri. Parcurge, însoţită de aclamaţiile a 90.000 de spectatori, ultimii metri spre tunel. E uimire, bucurie şi durere. O femeie de 38 de ani a cîştigat maratonul!

Deja camerele n-o mai prind, semn că a intrat în unghiul mort. Se apropie. Mai are cîţiva paşi. Doar cîţiva! Va intra pe culoarul şerpuit, alcătuit din corpurile reporterilor. Vlad Ionescu, de la Jurnalul Naţional, un monstru de pasiune şi de cunoştinţe despre sport, are lacrimi în ochi. "E cea mai mare medalie adusă vreodată...". Nu mai apucă să termine. Lîngă el, redactorul ProSport Andru Nenciu îşi răsuceşte blocnotesul tulburat şi epuizat. S-a trezit la 6, după ce se culcase la 1 noaptea. La telefon, aud vocea Luminiţei Paul, colega mea de la Gazetă. Sîntem împreună la a patra Olimpiadă şi nu am simţit-o aşa de răvăşită de la moartea Doinei Stănescu. "Lumi, închid... vine Puşa".

Şi, dintr-o dată, o vedem pe Constantina Diţă cum pătrunde printre braţele ataşate reportofoanelor, braţe de ziarişti, speriate că o să le scape prada. Braţe de ziarişti, crude şi fragile. Înainte să mă reped spre ea mă mai uit încă o dată la figurile trase ale celor din jur. Despre ei nu se scrie niciodată. Dacă apucăm finalul acestui an nebun, o să amintesc asta, cîndva. Chiar şi în ultima zi.

E duminică, 17 august 2008, cea mai frumoasă dimineaţă a anului.

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus