Întrebarea despre modernitate este întrebarea despre fiinţă: cum sîntem? În ce fel ne sîntem, adică în ce fel ne trăim nu numai epoca, ci şi epocalitatea, în ce fel (şi dacă) mai vrem să "facem epocă" din vieţile noastre, în timpul finit al vieţii. Modern, altfel spus contemporan.
Modernitatea, ca epocă şi ca morfotipologie istorică, este departe de a fi epuizat sensul modernului, a lui modern, a faptului-de-a-fi-modern. A fi modern, astăzi, nu mai înseamnă a fi modern în sensul modernităţii istorice, dar nu mai înseamnă nici a fi postmodern: postmodernitatea a reprezentat o tentativă (dez-)utopică mascat "moale", de suprafaţă "slabă", tocmai de a unifica sensul cronologic-epocal cu cel existenţial ("modernitatea" şi "modernul"). A fost o forţare "în jos", după forţarea "în sus" a modernităţii.
Astăzi, mai ales după ceea ce se va numi, pur şi simplu, Criza, în toate sensurile cuvîntului (care, deci, va trebui să pună totul în criză), criteriile modernului se schimbă. Ce va însemna, deci, ce înseamnă deja a fi modern? Căci, este clar, nu mai poate înseamna acelaşi lucru ca pînă acum. Altfel n-am fi intrat în Criză.
"What does it mean to be modern today?" - "Altermodern" Tate Triennial 2009 (3 februarie-26 aprilie 2009): "This year's Triennial has been curated by Nicolas Bourriaud who co-founded the influential contemporary gallery Palais de Tokyo in Paris in 2002. Bourriaud is proposing the new art term 'Altermodern' to describe how artists are responding to the increasingly global context in which we all now live. Altermodern claims that the period defined as postmodernism has come to an end and a new culture for the 21st century is emerging. Increased communication, travel and migration are having a huge effect on the way we live now. Altermodern describes how artists at the forefront of their generation are responding to this globalised culture with a new spirit and energy. Is postmodernism dead? What does it mean to be modern today? Come along to the exhibition and decide for yourself".
Nu sînt un fan al lui Nicolas Bourriaud, mi se pare un teoretician slab nu numai în sensul tipologic al postmodernismului, deşi poate tocmai prin această (vattimiană) "slăbiciune" şi-a marcat epoca ("estetica relaţiei"), iar un curator nu trebuie să fie neapărat un teoretician "tare": "slăbiciunea", aproximativul, poate însemna, aici, şi obligatorie deschidere. Dar faptul că întrebarea despre modernitate, despre ce mai înseamnă şi, mai ales, despre ce-ar trebui să însemne a fi modern astăzi, şi lansarea provocării de Alter-modernitate (nu doar postmoderni, ci moderni altfel: nu se poate să nu - vrei să - fii modern, dar altfel) apare în zona artei, în legătură cu arta. Arta, în sens extins, general, înseamnă tocmai căutarea şi inventarea modernităţii. Iar modernizarea a ceea ce Michel Foucault numea "atitudinea de modernitate" însăşi, care nu depinde de epocă, nu este, altfel spus, dată, ci trebuie permanent creată tocmai pentru a contrazice aparentele cuvinte de ordine ale unei epoci, înseamnă Artă în înţelesul ei suprem.
Am spus-o deja: sîntem condamnaţi la artă. A fi modern ţine de arta de a fi. De-asta reprezintă arta, în sens "restrîns", principala miză a vieţii contemporane.
Lansez, deci, întrebarea: pentru voi ce mai înseamnă, astăzi, A FI MODERN?