26.02.2009
Pe lângă muzicile mele canonice şi psihedelice, am gustat şi propuneri venite din alte părţi ori descoperiri pe cont propriu, la hazard. Recunosc că lovitura în moalele sonore ale capului am încasat-o de la formaţia Muse pe nepusă masă. La atelierul de scriere creatoare pe muzică psihedelică şi progresivă, fetele mi-au adus plocon în primăvară mai întâi albumul Origin of Symmetry, iar melodia New Born m-a năpădit sonor până la adicţie (credeam să sunt trecută prin ciur şi dârmon cu astfel de muzici made in Radiohead, dar nici vorbă!); dar nu doar New Born, ci şi Feeling Good şi Megalomania.



(New Born)



(Feeling Good)



(Megalomania)
Apoi a venit rândul albumului Black Holes and Revelations, al cărui efect a fost şi mai intens addictive, pentru că am ajuns să ascult respectivul album, în decurs de trei luni, cam de vreo cinci sute de ori (nu exagerez deloc!)! Take a Bow, dar şi Starlight ori Supermassive Black Hole sunt nişte piese compuse parşiv, intenţionat mizându-se pe o circularitate ritualică, aptă să devoreze auditoriul. Era cât pe ce să devin dervişă rotitoare ascultând şi dănţuind pe Muse!



(Take a Bow)



(Starlight)



(Supermassive Black Hole)
Obsesia a început să se relaxeze prin toamnă, iar în noiembrie a survenit noua bombă sonoră care m-a scuturat de parcă aş fi fost aşezată pe un scaun electric, măcar metaforic vorbind: Polly Jean Harvey, pe numele ei întreg, mai simplu P.J. Harvey. Am descoperit-o singură pe youtube, mai întâi în duetul stihial cu Bjork, într-un remake Satisfaction.

Dar când am nimerit cu timpanul în mai multe concerte unde PJH s-a produs cu Rid of Me, trebuia să fii incolor, inodor şi insonor ca să nu recunoşti în răţuşca cea urâtă dar în acelaşi timp îngrozitor de talentata femeiuşcă o cântăreaţă teribilă, de zile mari, orgiastică, demenţială.

Perioada rock a lui Polly Jean este impresionantă prin seriozitatea ei masivă, de fier forjat. Ultimul ei album, White Chalk, este o răsucire de 180 de grade: PJH cu voce serafică de aproape beata angelica, acompaniată masiv de pian, în sonorităţi de flux şi reflux, în catifelări incredibile şi voalări cu plonjări de întuneric de mătase. Ferice de ascultătorii ei, printre care şi eu!

0 comentarii

Publicitate

Sus