Mic manual de campanie electorală

(1) Cu toate că ai tot ceea ce oamenii pot să obţină graţie talentului, experienţei sau râvnei lor, am găsit de cuviinţă totuşi, în numele afecţiunii ce ne leagă, că n-ar fi rău să pun în scris toate câte mi-au venit în minte, gândindu-mă zi şi noapte la candidatura ta. Nu fac asta pentru a te învăţa ceva nou, ci pentru a pune în ordine lucruri care parcă sunt împrăştiate şi fără sfârşit. Chiar şi cineva fără talent înnăscut ajunge să compenseze lipsa acestuia după câteva luni de exerciţiu.

(2) Ia în considerare "în ce stat te afli", "la ce candidezi" şi "cine eşti". Rumegă zilnic pe cât posibil, în timp ce cobori în for: "sunt un om nou", "candidez la consulat", "sunt la Roma". Faptul că eşti un om nou va fi compensat graţie faimei tale de orator. Elocinţa a avut totdeauna cea mai bună reputaţie. Nu ne putem imagina că avocatul consulilor ar fi judecat inapt pentru a fi consul. Dat fiind că datorezi ceea ce ai devenit faimei tale de orator, pregăteşte-te să vorbeşti ca şi cum ai fi într-un proces în care s-ar judeca talentul tău ca atare.

(3) Ai grijă ca resursele acestui talent, pe care ştii bine că îl ai, să-ţi fie întotdeauna la îndemână şi aminteşte-ţi mereu ce a scris Demetrius despre râvna exersării lui Demostene. Străduieşte-te apoi să te vadă atât mulţimea, cât şi diversitatea aderenţilor tăi, întrucât ai de partea ta, ca nici un alt om nou de până acum, toţi publicanii, aproape întreaga clasă a cavalerilor, devotamentul multor municipii, cel al oamenilor de toate categoriile pentru care ai pledat, precum şi simpatia câtorva corporaţii. Pe lângă aceasta, te bucuri de ataşamentul foarte multor tineri zelatori ai elocinţei şi eşti înconjurat zilnic de o mulţime de prieteni.

(4) Străduieşte-te să-i păstrezi pe toţi aceştia, amintindu-le, rugându-i, făcându-i cu orice preţ pe cei ce-ţi sunt obligaţi să înţeleagă că aceasta va fi o ocazie unică pentru a-şi arăta recunoştinţa, iar pe cei ce-şi doresc gratitudinea ta, că va fi o ocazie unică pentru a face din tine obligatul lor. De mult ajutor pentru un om nou poate fi sprijinul nobililor, în special al foştilor consuli; din moment ce doreşti să te numeri printre ei, trebuie să-i faci să te considere demn de a fi admis în tagma lor.

(5) Toţi aceştia trebuie rugaţi cu toată stăruinţa, trebuie convinşi pe deplin că în politică am fost totdeauna de partea optimaţilor şi nicidecum în tabăra popularilor. Dacă am lăsat cumva această impresie prin discursurile noastre, ei bine, am făcut-o ca să-l câştigăm de partea noastră pe Cneus Pompeius, ca la alegeri să-l avem pe acest om, care are mare putere, sprijinitor al candidaturii noastre sau cel puţin să nu ne fie potrivnic.

(6) În plus, străduieşte-te să ţi-i câştigi pe optimaţii tineri sau să-i păstrezi pe cei care îţi sunt devotaţi. Ai o mulţime şi îţi aduc mult prestigiu. Să faci în aşa fel încât să ştie cât preţ pui pe ei. Dacă reuşeşti să-i îndupleci pe cei care nu-ţi sunt potrivnici să te sprijine, aceştia îţi vor fi de mare folos.

(7) Pe tine, ca om nou, te ajută faptul că eşti în concurenţă cu un nişte optimaţi despre care nimeni nu poate susţine că originea lor este mai importantă decât meritele tale. Cine şi-ar putea imagina că Publius Galba şi Lucius Cassius, oameni de obârşie foarte aleasă, ar putea să candideze la consulat? Vezi bine că oamenii din familiile cele mai de vază nu-ţi pot fi pe potrivă, întrucât le lipseşte vlaga.

(8) Iar Antonius şi Catilina, fiind insuportabili, îţi pot fi numai cu anevoie concurenţi. De bună seamă că un om harnic şi sârguincios, fără pată, elocvent şi cu trecere la cei puşi să judece nu poate decât să-şi dorească o concurenţă cu doi indivizi care sunt, amândoi, încă din copilărie ucigaşi, apoi desfrânaţi, şi pe deasupra sărăciţi. În cazul celui dintâi, am văzut cum i-au fost confiscate bunurile, l-am auzit înjurând în faţa unui tribunal roman pentru că nu se poate bucura de o judecată dreaptă când e în litigiu cu un grec. Ştim că a fost exclus din Senat prin hotărârea celor mai buni cenzori. L-am avut concurent la alegerile de pretură, când a fost sprijinit numai de Sabidius şi Panthera, de vreme ce nu mai dispunea nici măcar de un sclav pe care să-l pună în vânzare. Şi-a cumpărat totuşi o sclavă la licitaţie pe care o ţinea acasă în văzul tuturor. Când şi-a depus candidatura la consulat, a preferat, în timpul unei ruşinoase deplasări, să-i jupoaie pe toţi cârciumarii din provincie, în loc să stea la Roma să-şi facă propagandă.

(9) Celălalt însă, o, zei îndurători, ce minune de om mai este! Fiind un Catilina, este cumva mai nobil decât primul? Nu, de bună seamă, însă îl întrece prin meritele sale. Cum aşa? În timp ce Antonius se teme şi de umbra lui, acestuia nu-i e frică nici măcar de legi. Născut în timpul sărăcirii tatălui său, a fost educat în desfrâu de către sora lui. S-a maturizat ucigând concetăţeni; şi-a făcut intrarea în viaţa publică omorând cavaleri romani pe vremea când Sulla l-a făcut căpetenie peste galii puşi să-i decapiteze pe oameni ca Titinius, Nanneius sau Tanusius. În aceste împrejurări, l-a omorât cu mâna lui pe cavalerul roman Quintus Caecilius, bărbatul surorii sale, un om fără apartenenţă politică, liniştit din fire.

(10) Să adaug şi faptul că intri în concurenţă cu un om care l-a târât bătându-l cu vergi pe Marcus Marius în văzul poporului roman, care-l îndrăgea foarte mult? L-a dus până la un monument funerar, unde l-a schingiuit în toate felurile şi, văzându-l încă viu cum se zbătea, i-a tăiat beregata cu sabia din mâna dreaptă, în timp ce cu mâna stângă îl ţinea de păr. Tot cu mâna dreaptă i-a ridicat capul în timp ce-i curgeau printre degete şuvoaiele de sânge. Apoi şi-a făcut de cap cu saltimbanci şi cu gladiatori; primii îi erau tovarăşi la petreceri, iar ceilalţi, tovarăşi la nelegiuirile sale. Nu a existat loc, oricât de sfinţit, oricât de venerabil ar fi fost, în care prezenţa acestui depravat să nu trezească bănuiala pângăririi, chiar dacă cei de acolo nu aveau nici o vină. S-a împrietenit la cataramă cu senatorii Curius şi Annius, cu crainicii Sapala şi Carvilius, cu cavalerii Pompilius şi Vettius. Are atâta îndrăzneală, atâta neruşinare, atâta pricepere încât ajunge să depraveze minori, aproape luându-i de la sânul părinţilor lor. Să-ţi mai spun şi despre făptuirile lui din Africa, despre depoziţiile martorilor? Sunt lucruri cunoscute, reciteşte-le, rogu-te. Mi se pare totuşi că nu trebuie trecut cu vederea faptul că a ieşit din acest proces tot atât de sărac pe cât fuseseră unii dintre judecători înainte de proces şi atât de detestat, încât îl paşte zilnic o rejudecare. S-a ajuns la situaţia în care Catilina este mai mult de temut când nu face nimic decât este de dispreţuit când pune ceva la cale.

(11) Cât îţi sunt de favorabili acum sorţii, în comparaţie cu, nu demult, cei ai unui alt om nou, anume Caius Coelius! Acela se afla în competiţie cu două personaje care, pe lângă originea lor nobilă, îl întreceau în toate celelalte privinţe: inteligenţă şi moralitate fără pereche, o sumedenie de acţiuni meritorii, extremă reţinere şi scrupulozitate în campania electorală. Aşa stând lucrurile, Coelius l-a învins pe unul dintre ei, fiindu-i inferior în privinţa originii, dar nefiindu-i superior în nici o altă privinţă.

(12) Ţinând seamă de aceste lucruri, dacă îţi vei pune în aplicare calităţile pe care le ai, graţie înzestrării şi studiilor tale, dacă vei face cele necesare în împrejurările de faţă - aşa cum poţi şi aşa cum trebuie să faci -, competiţia cu aceşti rivali nu va fi anevoioasă, de vreme ce ei sunt mai renumiţi prin viciile decât prin obârşia lor. Care concetăţean poate fi atât de nechibzuit încât să scoată din teacă, printr-un singur vot, două pumnale îndreptate împotriva statului?

(13) După ce ţi-am expus atuurile pe care le ai sau pe care le poţi avea ca om nou, urmează să-ţi vorbesc acum despre importanţa candidaturii tale. Aspiri la consulat, la o funcţie de care nimeni nu se îndoieşte că este demnă de tine; în schimb, sunt mulţi care te invidiază. Fiind membru al clasei cavalerilor, aspiri la cea mai înaltă funcţie din stat. Este o onoare atât de mare, încât conferă unui om curajos, elocvent şi fără pată mai mult prestigiu decât oricui altcuiva. Să nu crezi că aceia care s-au bucurat până acum de o asemenea onoare nu-şi vor da seama de asta atunci când o vei dobândi la rândul tău. Bănuiesc că te vor invidia cei care, născuţi fiind în familii de consuli, nu au obţinut locul cuvenit strămoşilor lor, cu excepţia celor care ţin la tine foarte mult. Cred că nici oamenii noi care şi-au exercitat pretura nu vor agrea, în afara celor care-ţi sunt obligaţi, să te vadă că le-o iei înainte.

(14) Sunt sigur că îţi dai seama că şi în popor vor fi mulţi invidioşi printre aceia care, date fiind uzanţele politice ale ultimilor ani, s-au înstrăinat de oamenii noi. Vor mai fi şi alţii care, fără doar şi poate, sunt mânioşi pe pledoariile ţinute de tine. Ia seama în mod serios şi la faptul că ai contribuit cu toată râvna la creşterea faimei lui Cneus Pompeius: crezi că prin asta ţi-ai făcut puţini duşmani?

(15) Luând aşadar cunoştinţă de toate câte îţi stau împotrivă, va fi necesar să faci uz de toată chibzuinţa, grija, truda şi râvna ta pentru a dobândi cea mai înaltă funcţie din stat.

(16) Campania electorală se bazează pe două strategii: dobândirea sprijinului prietenilor şi dobândirea favorii poporului. Sprijinul prietenilor se obţine graţie favorurilor şi serviciilor făcute, graţie unei prietenii vechi, precum şi blândeţii, afabilităţii caracterului. În cazul campaniei electorale, noţiunea de prietenie trebuie însă înţeleasă într-un sens mai larg decât în viaţa cotidiană. Trebuie consideraţi prieteni toţi cei care îţi arată interes, te cultivă şi îţi vin şi acasă. Este însă de mare folos să te arăţi afectuos şi amabil faţă de cei care-ţi sunt prieteni în sens restrâns, anume prin înrudire, apartenenţa la aceeaşi corporaţie sau prin alte legături.

(17) În consecinţă, trebuie să te străduieşti pentru ca aceia care îţi sunt foarte apropiaţi şi legaţi de casa ta să-şi dorească să devii foarte important: oamenii tribului tău, vecinii, clienţii, apoi liberţii şi, în cele din urmă, sclavii tăi. De bună seamă, aproape orice renume public îşi are punctul de plecare în oamenii casei.

(18) Apoi trebuie să-ţi faci prieteni de tot soiul: ca ornament vor servi oamenii iluştri prin demnităţile avute şi prin numele lor; chiar dacă nu te pot ajuta să câştigi voturi, aceştia vor da un anume lustru campaniei tale electorale. Pentru asistenţă juridică, îţi sunt utili demnitarii, în special consulii şi tribunii plebei. Pentru a câştiga de partea ta centuriile, îţi sunt utili cei care se bucură de o deosebită popularitate. Străduieşte-te din răsputeri să obţii sau să-ţi asiguri concursul celor care au deja sau speră să aibă, graţie ţie, voturile unui trib sau ale unei centurii ori vreo altă favoare. În ultimii ani, oamenii cu ambiţii politice s-au luptat din toate puterile şi cu toate mijloacele să obţină de la membrii triburilor sprijinul necesar. Străduieşte-te aşadar, prin toate mijloacele, să-ţi fie şi ţie devotaţi cu trup şi suflet.

(19) Dacă toţi aceştia îţi vor fi recunoscători, vei avea, sunt sigur, totul pregătit pentru reuşită. În ultimi ani, ţi s-au îndatorat corporaţiile a patru oameni dintre cei mai influenţi în mediul electoral, şi anume Caius Fundanus, Quintus Gallus, Caius Cornelius şi Caius Orchivus. Ştiu foarte bine, întrucât eram de faţă, tot ce au primit şi ce au garantat membrii corporaţiilor lor când ţi-au încredinţat ţie aceste procese. Drept care, în împrejurările de faţă, trebuie să le ceri ceea ce îţi datorează, trebuie să-i soliciţi, să-i rogi, să-i încurajezi fără preget, făcându-i să înţeleagă că nu vor avea nicicând o ocazie mai prielnică pentru a-ţi fi recunoscători. Vor fi stimulaţi, fără îndoială, să se angajeze în campania ta ţinând cont atât de favorurile făcute, cât şi de avantajele pe care le vor mai obţine de la tine.

(20) Desigur, întrucât campania ta se sprijină în cea mai mare măsură pe acest gen de prietenie dobândită graţie pledoariilor tale de apărare, ai grijă să dai fiecăruia dintre cei care îţi sunt obligaţi sarcini precise: aşa cum tu nu ai făcut nimănui greutăţi, fă-i să înţeleagă că ai lăsat tot ceea ce consideri că-ţi datorează pentru aceste împrejurări.

(21) Întrucât oamenii sunt determinaţi să-şi manifeste bunăvoinţa şi să sprijine o candidatură prin trei lucruri, şi anume favoare, speranţă şi afecţiune. Va trebui să luăm în seamă în ce fel putem să răspundem acestor trei aşteptări. Cum oamenii sunt înclinaţi să creadă că până şi cele mai mici favoruri primite constituie o raţiune pentru a se implica în campania electorală, cei pe care i-ai salvat - şi sunt foarte mulţi - vor înţelege că, dacă acum, când ai nevoie de ei, nu vor face îndeajuns, îşi vor pierde pentru totdeauna tot creditul, nimeni nu le va mai acorda vreodată încredere. Aşa stând lucrurile, toţi aceştia trebuie rugaţi şi înduplecaţi să vadă că, pe cât ne sunt ei de obligaţi în prezent, pe atât le vom putea fi noi, la rândul nostru, de obligaţi pe viitor.

(22) În privinţa celor care îşi pun speranţa în tine - fiind oameni zeloşi şi de nădejde -, este bine să vadă că se pot baza pe ajutorul tău, că le stai la dispoziţie şi că eşti un observator scrupulos al tuturor serviciilor pe care ţi le fac, că vezi şi cântăreşti tot ceea ce îţi vine din partea fiecăruia dintre ei.

(23) În al treilea rând, sunt sprijinitorii spontani, care se cuvine să fie încurajaţi: exprimându-ţi gratitudinea faţă de ei, adoptând în discursurile tale opiniile care îi fac să se ataşeze de tine, arătându-le aceleaşi gânduri şi făcându-i să spere că vor face parte din cercul prietenilor tăi apropiaţi, obişnuiţi. Cu privire la toţi aceştia, va trebui să judeci şi să chibzuieşti: ce poate fiecare şi ce aşteptări şi exigenţe ai din partea lor.

(24) Unii sunt oameni cu influenţă, zeloşi şi înstăriţi în cartierul sau în municipiul lor. Chiar dacă până acum nu s-au consacrat unei asemenea activităţi, aceştia o pot face cu uşurinţă în împrejurările de faţă, de dragul celui de la care au primit sau vor să primească favoruri. Pe astfel de oameni de acest tip îi vei trata în aşa fel încât ei înşişi să priceapă că tu ştii ce aştepţi de la fiecare, că păstrezi ceea ce primeşti şi că îţi aminteşti ceea ce ai primit de la ei. Alţii însă nu sunt în stare de nimic sau sunt atât de detestaţi de cei din tribul lor, încât în prezent nu dispun nici de puterea, nici de resursele necesare pentru a face campanie electorală. Caută să-ţi dai seama de aceştia, pentru ca nu cumva să rişti, punându-ţi mari speranţe în ei, să nu obţii mai nimic.

(25) Deşi se cuvine să ai întotdeauna asigurat sprijinul unor prieteni de nădejde, în condiţiile unei campanii electorale, aceştia trebuie să fie cât mai mulţi şi cât mai utili. Pe lângă atâtea neajunsuri, campania are totuşi următorul avantaj: spre deosebire de viaţa de toate zilele, poţi să-ţi faci oricâţi prieteni vrei pentru a ţi-i face folositori fără ca asta să ţi se ia în nume de rău - lucru care ar părea inoportun în alte împrejurări. Dacă în timpul campaniei electorale nu încerci să-ţi apropii cât mai mulţi oameni, nu vei fi luat în serios în calitatea ta de postulant la consulat.

(26) Te asigur că, dacă te străduieşti, nu există nimeni, în afară de cei care vor fi de partea concurenţilor tăi, care să nu poată intra cu uşurinţă în graţiile tale prin serviciile aduse. Devenindu-i în acest fel obligat, va trebui să înţeleagă, cu toată sinceritatea, că pui mare preţ pe el, că îşi face singur un serviciu şi că prietenia voastră nu va fi numai pe durata alegerilor, ci statornică, pentru totdeauna.

(27) Nu cred că poate fi cineva atât de neghiob încât să-i scape ocazia de a fi prieten cu tine, mai cu seamă că ţi se oferă şansa de a avea parte de concurenţi al căror ataşament trebuie dispreţuit sau evitat. Aceştia din urmă nu ar putea concepe şi cu atât mai puţin nu ar putea pune în aplicare sfaturile pe care eu ţi le dau.

(28) Cum ar putea Antonius să şi-i facă prieteni pe oamenii pe care nici măcar nu ştie cum îi cheamă? Nu e neghiob mai mare decât acela care crede că-şi poate apropia pe cineva pe care nici măcar nu-l cunoaşte. Numai o persoană cu faimă şi prestigiu enorm, datorate unor făptuiri măreţe, îşi permite să candideze pentru o asemenea demnitate fără să-şi cunoască alegătorii şi fără vreo campanie electorală. Numai dintr-o imensă neglijenţă se poate ajunge la situaţia în care o persoană incompetentă, leneşă, fără simţul responsabilităţii, neînzestrată, cu reputaţie proastă şi fără susţinători, să-şi învingă contracandidatul sprijinit de o mulţime de oameni şi bucurându-se în ochii tuturor de un bun renume.

(29) Drept care străduieşte-te să-ţi asiguri toate centuriile făcându-le multe servicii de tot felul. Întâi de toate, să ţi-i apropii pe cei pe care-i ai sub ochii tăi: senatorii, cavalerii romani şi oamenii întreprinzători şi influenţi ai tuturor celorlalte ordine. Întâlneşti în for o mulţime de cetăţeni, oameni de nădejde, o mulţime de liberţi, oameni cu influenţă şi întreprinzători. Încearcă din răsputeri, tu însuţi sau cu ajutorul prietenilor, să faci din ei nişte partizani zeloşi, solicitându-i direct sau prin mesageri: convinge-i că-ţi vor face cel mare serviciu.

(30) Apoi să ai în vedere întreaga Romă, cu toate colegiile electorale din sectoare şi cartiere. Dacă îi vei câştiga pe fruntaşii lor, prin aceştia vei avea la îndemână mulţimea alegătorilor. După aceea ţine-ţi trează în memorie întreaga Italie cu circumscripţiile ei tribale, aşa încât să nu-ţi scape niciun municipiu, nicio colonie, prefectură, niciun loc în care să nu-ţi asiguri suficienţi susţinători.

(31) Caută şi descoperă oameni în toate regiunile, cunoaşte-i, abordează-i, asigură-te în legătură cu ei. Ai grijă să-ţi facă propagandă în localităţile lor ca şi cum ar candida în numele tău. Dacă văd că tu cauţi să le fii prieten, atunci vor şi ei să-ţi fie prieteni. Ca să înţeleagă asta, ţine-le discursuri adecvate acestui scop. Dacă văd că le cunoaştem numele, locuitorii municipiilor şi ţăranii cred că s-au şi făcut prietenii noştri. Crezând că se pot bucura de vreo protecţie, nu pregetă să treacă la acţiune pentru a o merita. Ceilalţi candidaţi, şi în special concurenţii tăi, nu-i cunosc pe aceştia, în timp ce tu îi ştii şi îi vei cunoaşte cu uşurinţă şi mai bine - o condiţie indispensabilă pentru a ţi-i face partizani.

(32) Deşi important, acest lucru nu este şi suficient, întrucât, dacă nu există speranţa folosului şi a împrietenirii, nu vei mai apărea în faţa lor ca un prieten de nădejde, ci numai ca un nomenclator. Vei putea avea foarte mari speranţe dacă vei câştiga devotamentul celor care, graţie ambiţiei lor, se bucură de cea mai mare influenţă în centurii, precum şi devotamentul celor care, datorită poziţiei lor în municipii, în cartiere sau în colegii, au o anumită trecere în cadrul triburilor.

(33) Cred că centuriile de cavaleri pot fi câştigate cu un efort mai mic; mai întâi să faci cunoştinţă cu ei, care nu sunt mulţi şi pe care îi vei avea de partea ta, ştiind că datorită vârstei lor fragede tinerii se împrietenesc mai uşor. Îi ai deja alături pe tinerii cei mai buni şi mai iubitori de cultură. Pe lângă asta, ei se vor conforma autorităţii ordinului cavalerilor, din care faci parte şi tu, mai ales dacă îţi vei da silinţa să te sprijini în cadrul centuriilor nu numai pe ataşamentul ordinului ca atare, ci şi pe cel al fiecăruia dintre membrii lui. Tinerii depun un zel pe cât de mare, pe atât de sincer atunci când îţi aduc voturi, când îi vizitează pe alegători, când răspândesc veşti şi când îl însoţesc pe candidat.

(34) Şi, pentru că a venit vorba de însoţire, ai grijă să fii însoţit zilnic de multe persoane, indiferent de gen, ordin şi vârstă, căci în funcţie de o atare afluenţă lumea va judeca puterea şi mijloacele de care vei dispune la alegerile din Câmpul lui Marte. Există însă trei feluri de însoţitori: cei care te salută şi-ţi vin acasă (salutatores), cei care te însoţesc în for (deductores) şi cei care îţi fac suită peste tot (adsectatores).

(35) În privinţa "salutatorilor", care reprezintă categoria cea mai numeroasă şi care, conform uzanţei actuale, frecventează mai mulţi candidaţi, caută să le lauzi chiar şi cel mai neînsemnat serviciu pe care ţi-l fac ca fiindu-ţi foarte preţios. Fă în aşa fel încât cei care vor veni la tine acasă să vadă că i-ai remarcat, arată-le asta şi prietenilor lor ca să ştie asta sau mai bine spune-le-o tu însuţi. Adesea, cei care le fac curte mai multor candidaţi, când văd că unul dintre ei le acordă multă atenţie, îi abandonează pe ceilalţi: din clienţii tuturor devin clienţii tăi personali, din alegători nesiguri devin alegători de nădejde. Să mai ţii seamă de un alt aspect: dacă auzi sau simţi că vreunul este nesigur, prefă-te că n-ai auzit sau n-ai observat nimic; iar, dacă, simţindu-se suspectat, el va încerca să se disculpe în faţa ta, să-i spui că nu te-ai îndoit şi că nu vei avea nicicând îndoieli cu privire la opţiunea lui. Cel care are sentimentul că n-a făcut îndeajuns pentru tine nu poate nicicum să-ţi devină partizan de nădejde. Este important să cunoşti starea de spirit a fiecăruia pentru a putea şti în ce măsură te poţi bizui pe el.