Asylant

Citiţi o cronică a acestei cărţi.

În 1961, cu doi ani înainte să fie ciuruit, trecând prin faţa zidului, John Fitzgerald Kennedy ar fi exclamat: "Ich bin ein Berliner!" ^[1] "Şi noi suntem berlinezi." Zidul nu mai există decât de formă.
Aşteptăm fetele.
Cunosc puţine asociaţii atât de divine ca berea şi arahidele bine sărate. Sunt pe cale de a termina farfurioara şi halba pe care mi le-a servit Frau Inga.

Îndărătul meu, cred că sunt perdele de catifea.
Îndărătul lor, trebuie să fie ferestre prin care sclipesc reclame.
Îndărătul lor şi-al ferestrelor, în noaptea berlineză rece şi inutil agitată, e Gedächtnis Kirche, biserica amintirii, cum îi zic nemţii, mutilată de bombele americane în timpul războiului şi lăsată aşa, cu clopotniţa ei spartă, îndreptată către cer ca o gură căscată în faţa unei întrebări veşnic reînnoite.

Spree. Charlottenburg. Spandau. Lichtenberg. Tiergarten. Unter den Linden. Brandenburger Tor. Wansee.
Noi, ultima generaţie de berlinezi.
- Hallo, madam Inga. Wie gehts ihnen?
- Oh, du bist Herr Kukufeaua mein Schatz?
- Kukuveaua, sehr geherte Dame.
- Mein liebchen Kukufeaua!
- Ich mochte reservieren für 3 personen, heute abend.
- Alles klar mein Schatz. ^[2]

Iată-ne la curve. Cercel, Nelu Kukuveaua şi eu. Madam Inga e foarte înaltă - un metru nouăzeci de codoaşă New Age. Informatizată, adicătelea. Bordelul ei are un site.
Inga se văicăreşte sorbind din cupa de şampanie execrabilă, dar exorbitantă, pe care ne-o trece pe nota de plată.

De când cu internetul, şi-a modernizat şi vestimentaţia. Ca toate puştoaicele, vrea şi ea cu buricul pe-afară. O pipăi un pic.
Inga şi-a făcut un upgrade şi la caroserie: adică plinul cu silicon, ca să fim mai exacţi. A trecut pe la revizia tehnică. Şi-a luat TUV-ul, certificatul de calitate. Sunt de acord, trebuie să fie în pas cu moda din industria sexului, dar, cum la mine merge numai pe pipăite, nu mă declar deloc încântat. Rezultat lamentabil. Vrednic de milă, chiar. S-a zis cu aerul ei şarmant de curvă bătrână pe care se vedeau anii de meserie. Fiindcă n-a avut destule lovele să facă revizia peste tot, Inga seamănă cu o creatură mutantă. Suprafaţa tegumentelor ei e aidoma hărţilor geologice. Formele de relief întinse şi tari alternează cu zone de încreţire moi, din vechiul paleozoic. Sânii siliconaţi sunt pentru plăcerea ochilor, pentru degete sunt prea betonaţi ca să fie simpatici. Îi preferam moi şi lăsaţi.
- Viel Geld ^[3], zic.
Cred că Inga simte dezamăgirea mea.
- Viel Geld, îmi răspunde.

De când au plecat soldaţii americani, cifra de afaceri a scăzut la jumate. O să se mute cu fetele la Hamburg, la Sankt Pauli, în Herbertstrasse.

Majoritatea fetelor sunt rusoaice, belaruse sau albaneze. Inga nu face nicio discriminare, pentru ea, toate fetele de la est poartă acelaşi nume. Fete din est.

I-am zis că vrem nemţoaice musai. Musai e o vorbă ardelenească ce vine tot din nemţeşte. Muss = neapărat.
Iar eu vreau o Domina, o Stăpână. Musai. Inga zice că nu prea mai are nemţoaice în stoc. Găseşte, totuşi, prin fundul bordelului, una durdulie bine, la vreo 130 de kile, cum îi plac lui Giani Cercel. I-o plasăm.
- Was machen sie în Deutschland? ^[4] fonfăie madam Inga.

I-am mai explicat de 10 ori, dar e complet ramolită, săraca... Râde, de fiecare dată râde. Le cheamă pe fete. Apoi, ne povesteşte cum era tânără şi frumoasă şi era manechin la Paris. N-avea niciun sfanţ. Împărţea mansarda cu Nico, solista din Velvet Underground, care, pe vremea aia, n-avea nici ea vreun sfanţ. Nimeni n-avea vreun sfanţ, dar toată lumea se scălda în şampanie... Ne-a spus povestea asta de 10 ori.

Auzim ciripindu-se în ruseşte pe hol.
- Dacă voiam rusoaice, sehr geherte Dame, ne duceam la Moskwa, zice Kukuveaua.
- Ce anume doriţi? îl întreabă madam Inga pe un ton şmecheros.
- Pe dumneavoastră, stimată doamnă, răspunde.
Madam Inga zâmbeşte.

Kukuveaua e în formă astăzi; a trimis în ţară, cu şofer arvunit, noua sa Alfa Romeo 133, cumpărată la ziar cu 8.000 de mărci. "A pus-o în Germania", cum se zice. E îmbrăcat în costumul seide mov, pe care l-a şparlit de la Kaufland. Şi-a pus în freză un kil de gel. L-am pipăit la plecare.

Madam Inga zice că a uitat acrobaţiile pe care le-au făcut împreună. Kukuveaua nu pare a-şi crede urechilor. E dezamăgit.
- Haben Sie vergessen sehr geherte Dame? Aţi uitat, stimată doamnă?
- Baba e suuuper, îmi spune, are zgârciul tare. Când o bagi, trosneşte. Face kraaac, kraac.

Cred că o ia de mijloc pe madam Inga. Madam Inga începe să râdă.
Se apropie glăscioarele vesele. Vreo şase-şapte bucăţi. Aud un râs sănătos, opulent, de femeie voinică. E Erna cea plinuţă, comanda pentru Giani Cercel. Lui Nelu nu-i ia prea mult timp să aleagă. Nelu are două damblale: să lingă fetele şi să le ia la omor. Îl aud urcând la etaj cu aleasa inimii sale, lăsându-mă singur în mijlocul acestor tinere dame care se hlizesc, chicotesc. Mie îmi ia ceva mai mult timp ca să aleg o femeie. Trebuie să le pipăi pe toate pe rând ca să pot să aleg. Primesc ciupituri, mângâieri, bobârnace, pupici. Mă trag de păr.

Mâinile mele străbat această învălmăşeală de coapse, braţe, şolduri, sâni, care aparţin unei creaturi de tip nou cu identitate multiplă.
O caracatiţă sau, mai bine, o zeiţă cu 50 de braţe din India.
Mâinile mele lasă mărcuţe germane sub dantela unui tanga sau sutien. Deodată, arătătorul meu se blochează pe un profil nou. Nu-mi vine să-mi cred degetelor. Las timpul să respire un pic.
- O cheamă Euris, zice Inga. E mică, dar musculoasă, fâşneaţă. Nervose. Eine Blondine.
- Blondine? întreb.
- Ja. Echte Blondine.

Pentru mine, blondul e un cuvânt la fel de abstract ca şi Dumnezeu...
Inga adaugă pe un ton călduros:
- Seamănă cu Madonna în clipul Like a Virgin. În plus, e o veritabilă Domina.

Pentru Inga, totul e veritabil. Echte. Echte Domina. Echte blondine. Mărunt tic verbal. Nu pot să spun dacă seamănă cu Madonna, n-am pipăit-o niciodată. Madonna e doar la televizor.
O aleg pe Euris.
Murmure dezamăgite. Împart, din nou, bilete pe sub şnururi de tanga.
Îmi croiesc drum cu bastonul de orb prin pădurea de coapse puternice, rotunde, mustind de viaţă.

Îi comand madamei Inga o sticlă de faimoasa poşircă, pe care o numeşte, fără ruşine, în amintirea lui Nico şi a sejurului la Paris, champagne echt franzosich, adică franţuzească "veritabilă". Ne ducem în camera din fundul culoarului. Bordelul e recent şi mobilat mai degrabă ca un hotel de afaceri. Totul e insipid de curat. Fiindcă madam Inga a adus vorba de Sankt Pauli, prefer bordelurile de acolo, cu toate că au 100 de ani şi sunt pline de purici.
Pe hol, destul de discret, se aude un televizor. E muzica din Fred şi Barney. Cred că gealaţii establishmentului sau o prostituată în şomaj tehnic îşi omoară plictiseala sorbind nessuri de la automat.

Camera e destul de micuţă. Faci un tur ca să te calmezi. Pipăi pereţii cu bastonul. Sculele BDSM sunt aranjate nemţeşte, "la linie". Un pat cu o cuvertură dintr-un material ciudat. Un soi de scai. Mochetă. Perdele. Pentru tine, inutila oglindă-n tavan. O loveşti uşor cu bastonul.
Bing, bing. Pui pe noptieră butelca de poşircă echte franzosich.

În baie, sub lumina - cred, roşie - a neonului, bolboroseşte, ca un cazan de vrăjitoare, un jacuzzi de ultimă generaţie. Apa nu e nici fierbinte, nici rece. Tocmai bună ca să te regulezi.
Îţi plimbi încă o dată degetele pe suprafaţa lui Euris. La început, nu simţi mare lucru. Pantofi cu tocuri enorme, rochie de latex mulată, brăţări de piele garnisite cu cuie, păr scurt, betonat cu fixativ. După cum oamenilor ce văd li se întunecă privirea când sunt tulburaţi peste măsură, ţie ţi se întunecă degetele. Cu toate astea, n-ai nicio îndoială. E ea.

Întrebi în germană:
- Woher kommen Sie, Fräulein?
Se gândeşte câteva secunde. La ce oare? La accentul ciudat, la mutra placidă de orb non-germanic, la cravata Hermes, la costumul tău nou-nouţ? Ar putea să se gândească la foarte multe. Îţi răspunde:
- Bu... ka... rest.

Trei silabe. Vocea ei. Germana ei de bordel, pe un ton uşor obosit, dar oarecum mândru.
Începutul e promiţător. Nu te-a recunoscut. Te ia drept turc, sârb sau italiano. Mâna ta e încă pe şoldul ei. Jaaap! Deodată, simţi arsura cravaşei.
- Gata cu pipăiala. Hande Weg! Erst, du must bezahlen, ganover Trebuie să scoţi lozul, pramatie.
Aşadar, Inga, cotoroanţa, a uitat că nu vrei românce. Bine că n-a avut timp să-i spună Olgăi că vii de pe acelaşi picior de plai şi gură de rai ca şi ea. O pipăi din nou şi iei o scatoalcă.
Începi să te bâlbâi, întrebând în nemţeşte:
- Bukarest?
- Ja, da Bukarest, vin de acolo, zice, suflându-ţi fumul în nas.
- Wo ist Bukarest... Unde e ăsta... in Rumänien?
- Ja... Undeva în România. Irgendwo in Rumänien.
- E un oraş frumos?
- Nein.
- Te cheamă Euris?
- Mi se spune Euris. Eşti cam ramolit, mein liebling. Wie heist du? Cum te cheamă?
- Scuze... Mi se spune Orbison. Da, ca pe cântareţ. Cel care cântă Pretty Woman. Cu Ray Ban Way Farer pe nas.
Prezentările la curve, obligatorii, chiar dacă e vorba de nume naşpa.
- Te simţi bine? te-ntreabă.

Pentru prima oară, te sprijini în bastonul de orb. Bastonul nu are această vocaţie. Eşti încă tânăr la trup.
- Nein, nein, nein, ich bin OK. Nu, nu, sunt OK.
Îţi înfige o unghie în bărbie.
- Tremuri. Ţi-e frică, nu-i aşa, liebling?
- E prima oară când mă duc la o Stăpână.
Te ciupeşte tare de nas.
- Minţi, şmecherie, ţi-a crescut nasul. Mincinoşii o fură aici! Zâna cea rea are grijă de ei!

Simţi şfichiuitul cravaşei pe buca stângă, apoi te împinge în pat cu o forţă nervoasă nebănuită. Nu ştii de unde poate să iasă o asemenea forţă din trupuşorul ei. Frau Inga, codoaşa, are dreptate. Eine Echte Domina. Îţi ia câteva minute această pipăială de două ori orbească, timp în care îţi trece un pic gustul cocteilului de stupoare, milă şi uşor dezgust. După cum nu suporţi să-i fie cuiva milă de tine, nu suporţi să-ţi fie milă de alţii. N-ai chef să ajungă nimeni la mila ta.
Apoi, dintr-odată, ceaţa se rupe şi totul devine clar.

Începi să-ţi simţi degetele. Îi pipăi mutrişoara încă o dată; aceeaşi mutriţă cu năsuc cârn şi buze groase. Are ochi grei, nemăsurat de mari, ochi de pisică.
Foarte bine că nu-şi aminteşte de tine. Eşti doar un orb anonim.

Au trecut patru ani. Ieşeai de la vechea şcoală profesională de nevăzători de la Vatra Luminoasă. Cea înfiinţată în 1910 de regina Elisabeta. La rond, lângă stadionul 23 August, întorceau troleibuzele. Un chioşc prăpădit cu răcoritoare şi îngheţată. Mai bine zis, o tarabă de tablă cu un soi de acoperiş. Olga vindea tot soiul de nimicuri: ţigări la bucată, ciocolată şi biscuiţi turceşti.
- Bist du eine blondine?
- Ja, ich bin eine Blondine, dar nu veritabilă.

Euris împarte acelaşi corp cu Olga, un corp ca un fruct dat în pârg, dar care nu se va coace nicicând... Se aşază pe pat alături de tine. Rochia ei de latex foşneşte. E un model ieftin. Pelicula fină şi mulată de cauciuc face să semene corpul ei mic şi nervos cu un penis uriaş acoperit de un firav prezervativ. Ca orice prezervativ, vă împiedică să deveniţi una.

Răspândeşte o mireasmă de Durex Rasberry, amestecat cu Amarige de Givenchy şi o picătură de transpiraţie feminină. Latexul o face să transpire puternic. Nici urmă de miros masculin. Se duşează după fiecare client.

Scoţi zarurile de aur ce le porţi întotdeauna în buzunar.
- Sunt de aur?
- Ja. O să-ţi arăt ceva.
Te dai jos din pat. Buricele degetelor în sus.
Clic-clac, clic-clac pe gresia de pe jos.
Şase-şase.
- Sunt măsluite.
- Nein...
Încearcă şi ea... clic-clac-clic.
- Cum dracu' faci?
- Obişnuinţa. Habitur.

Îţi recuperezi zarurile. Întinzi mâna spre măsuţa de noapte. Şampania. Bum! Apoi bing! Dopul a lovit plafonul-oglindă.
Umpli paharele.
- Ce faci, nu te dezbraci? Ce vrei să-ţi fac?
- Să stăm niţeluş de vorbă.
- Te costă 200 de mărci.

Aceeaşi voce bizară, băieţoasă, care contrastează cu trupul ei mic. Oarecum gravă, nervoasă, uşor metalică. Scoţi trei poze cu Clara Schumann.
Câştigă bine fetiţa. Eşti invidios chiar.
- De unde vii?
- Sunt sârb.

Orice, numai român nu. Mai ales fără bucureşteni, vă rog.
- E război pe acolo?
- După ce se spune prin ziare, aşa s-ar părea.
- După cât se pare, sunteţi în căcat pân' la gât. Căcat veritabil, ca să zic ca madam Inga.
- Cam aşa.
- Ai orbit în război sau eşti orb din naştere?
- Depinde de cine întreabă.

Ridici paharul. Olga bea o înghiţitură de şampanie, auzi un "ah" dezgustat... E, într-adevăr, proastă poşirca pe care madam Inga ţi-a vândut-o ca şampanie franţuzească.
- Echte scheisse, căcat veritabil, zice Olga.
- Echte scheisse!

De la Olga luai Viceroy şi L&M la bucată, îngheţată şi cola. Când îţi dădea restul, îi atingeai mâna uşor.
- Ce faci aici? mă întreabă.
- Fur din malluri. Nu râde. N-ai nevoie de ochi pentru asta. Am totdeauna un tovarăş cu mine. Un "câine al orbului furăcios". Bodyguarzii nu mă bagă în seamă. Chiar atunci când mă prind, sunt băieţi de gaşcă. Le cânt mereu acelaşi refren. Poliţia e de gaşcă. Asigurările sunt de gaşcă şi plătesc totul. Când se termină rău, la pârnaie, adică, chiar şi acolo toată lumea e super de gaşcă. Poliţia e simpatică (Polizei sympatisch, prima leute), nu ne cafteşte (schlag nicht), pârnăile sunt curate (gefagnis sind sehr sauber). Asigurările plătesc totul (versicherung bezalt alles) şi toată lumea e fericită (und alle leute zufrieden).

Degetul tău continuă explorarea: trece peste umeri la pielea braţelor, apoi pe încheietura cotului. Aici, o mică problemă. Verifici şi dreapta, şi stânga. Sunt "varză" amândouă. Înţesate de pişcături şi mici vânătăi.

Brown Sugar-ul, care e acum ultima gălăgie în domeniul prafurilor: 50% heroină, 20% cocaină şi restul de 30%, talc, lapte praf, numai Dumnezeu-Dealerul ştie. Heroina e o invenţie nemţească. Ştiinţific: diacetil nu ştiu cum dracu' morfină, aşa se numeşte. A fost sintetizată prima oară acum 100 de ani de către Hans Dreier sau Dreiser în laboratoarele de la Bayer. Ai auzit-o la radio. Exact acelaşi tip care inventase, cu 10 ani mai devreme, un alt produs de uz curent, aspirina. La început, heroina a fost utilizată în tratamentul tuberculozei.
Inga şi-a luat revanşa pentru avizul tău negativ asupra reviziei tehnice şi ţi-a băgat o drogată micuţă pe gât.
Te dezbraci.
Ce şi-o fi zis madam Inga: e numai bună pentru ăsta, că tot e orb.
Numai că tu îţi pipăi marfa-nainte.
- Aş putea să-ţi aduc, zic. Ein bischen Brown Sugar. Un pic de Brown Sugar.
- Mersi, mein schatz, dar am sursele mele. Ce vrei să-ţi fac?
Îi răspunzi în germană; o limbă clară, precisă.
- Triunghiul Bermudelor.

Aici, nimic nu e nou sub soare, toate prestaţiile au nume tehnic. Triunghiul Bermudelor face parte din repertoriul BDSM soft.
Fişa tehnică: strangulare acompaniată sau nu de sex clasic. Unii clienţi cer Ttriunghiul Bermudelor numai ca preludiu la un coit ordinar.
Nu te dai în vânt după sexul clasic. E un bonus pe care nu-l ceri niciodată.
Pentru Triunghiul Bermudelor, există variantele "light" şi "hard", mai mult sau mai puţin violente. Stăpâna e în poziţia călăreţului.
Obiectivul: aducerea clientului la limita plăcerii şi a leşinului, în aşa-zisa stare "vecină cu moartea sau cu extazul".
- Triunghiul Bermudelor... Bine... Ich brauche noch hundert mark. Te mai costă 100 de mărci.

Scoţi banii şi herrin Olga se urcă pe tine călare. Euris von Transylvanien, logodnica lui Dracula, nu se leapădă de a doua ei piele, rochia de latex, imensul prezervativ. E, prin urmare, deja leoarcă de transpiraţie.
În trupul Olgăi, încă totul e mic şi nervos, feciorelnic. În tinereţe, carnea ne dă o pedeapsă cu suspendare. După aia, are grijă şi-şi scoate pârleala.
Euris Olga se apleacă uşor şi scotoceşte după ceva în sertarul noptierei. Îţi atinge faţa cu sânii ei minerali mulaţi în latex. Îi muşti uşor şi cauciucul subţire scârţâie pe dinţii şi buzele tale. Te pocneşte.
- O să-mi găureşti rochia, idiotule!
Nu găseşte ce vrea în sertar.
- Ce cauţi?
- Un garou.
- Am ustensilele mele. Ia-l, îl am întodeauna cu mine.
Garoul. O cureluşă de piele care nu părăseşte buzunarul tău de la piept. I-l întinzi cu un uşor regret.
- Mi-ar fi plăcut să-l faci cu mâinile goale sau să mă strângi între picioare.
- Şi mai ce?
Îţi smulge garoul şi cred că-l încearcă. Zbang!, l-ai luat peste faţă.
- Vrei neapărat cu al tău?
- Da. Sunt obişnuit.
- Şi eu la fel. Cu al meu. Zi-mi şi mie, cine face treaba?
- Cum cine?
- Cine face treaba? Cine te duce în Triunghiul Bermudelor?
- Tu.
Îţi mai iei un garou peste faţă.
- Dumneavoastră, stimată Stăpână, aşa se vorbeşte? Sehr geherte herrin. Sehre gehert Domina, kapiert?
- OK, meine herrin. Kein problem.
- Bun, dacă eu fac treaba, eu hotărăsc...
O aud pe Euris Olga scotocind.
- L-ai găsit?
- L-am găsit.
Te ia de păr.
- OK.

Eşti gata de decolare pentru Triunghiul Bermudelor. Îţi salţi un picuţ ceafa, ca să-ţi petreacă garoul de piele în jurul gâtului. Nu trebuie multă forţă, ci doar multă dexteritate.
- Dă-ţi jos ochelarii, îţi zice.
- Warum? De ce?
Dintr-odată, mi-e teamă. Dacă mă recunoaşte?
- Dă-ţi jos ochelarii, vreau să-ţi văd ochii, repetă Olga, râzând şăgalnic. Vreau să văd când o să dai colţul.
E de la sine înţeles că tot timpul eşti la Stăpâne. Îţi ţii pe nas perechea de Ray Ban Way Farer.
- Nu o să vezi nimic, zici. În ochii mei nu se vede nimic. O să-i vezi altă dată.

Cu Olga ai dansat o singură dată la cheful de sfârşit de an de la liceul profesional de nevăzători din Vatra Luminoasă. Regula era clară: fiecare trebuia să se descurce să găsească un partener văzător pentru mica discotecă de la sfârşit.
Băieţii s-au descurcat mai prost, erau puţine fete care să-i conducă pe ringul de dans. Olga, fata de la chioşcul de răcoritoare, era invitată de toţi băieţii. Era coadă. S-a întocmit chiar un soi de listă de aşteptare, ca să nu vă luaţi la bătaie. Olga râdea. Olga era starul.

Când ţi-a venit, în sfârşit, rândul şi ţie, ai rugat-o să te lase să-i atingi faţa ca s-o poţi recunoaşte. Memoria ta e în vârful degetelor. Apoi, aţi dansat pe Different Corner, cântecul lui George Michael.
După două săptămâni, Olga nu mai era la taraba de răcoritoare şi îngheţată. Maică-sa ţi-a spus că plecase cu prietenul ei în Germania.

Euris începe să răsucească garoul cu două mâini. Încă e în perioada reglajelor, iar reglajele sunt importante în Triunghiul Bermudelor. O auzi cum icneşte uşor, luptându-se cu mânerul garoului care se înfige din ce în ce mai mult în ceafa ta groasă. Apoi, face o pauză, te lasă un pic să respiri.
- Strânge mai tare.
Încă mai ai aer ca să rosteşti niscaiva vorbuliţe de clacă.
- Gut. Bun, continuă. Geht weiter.
Te pocneşte.
- Halt die Klappe! Gura!

Te strânge de gât. Garoul devine un simplu laţ de spânzurătoare care-ţi adună amintirile în mănunchi. Ai vrea să le sugrume, să le strângă de gât, să anuleze carnea şi oasele lor, dar Euris Olga se freacă de tine cu şoldurile ei mici şi nervoase pe care latexul se mulează ca şi cum ar fi un ambalaj tras în vid. Olga trebuia să rămână acolo, la staţia terminus a troleibuzului 86, lângă stadion, lângă liceul de orbi. Erecţia ta îndărătnică nu semnifică decât victoria milei. Olga şi Euris nu sunt aceeaşi persoană. Euris a luat locul Olgăi. Singura dovadă a trecutului Olgăi e acest corp pe care îl ai sub degetele tale, care, ştii bine, nu se pot înşela. Aici, în Berlin, n-ai absolut nicio altă mărturie că Olga a existat în afară de cea a lor.
- Ceva nu merge. Nu-ţi plac?
- Stai liniştită.
- Vrei altceva?
- Nu, nu e vorba de asta. Sunt doar un pic obosit.

O ia de la capăt. O secundă, Olga dispare în ceaţă şi rămâne doar Euris. Euris Olga nu se lasă cu una, cu două. E jobul ei să-şi satisfacă clientul. Să rezolve panele tehnice. Cel puţin de data asta, madam Inga are dreptate. Cel puţin de data asta, nu mănâncă rahat.
Euris e o "echte Domina". O Stăpână adevărată.
Are o mână expertă de Domina. A învăţat meserie. O Stăpână ca lumea poate să te aducă undeva la egală distanţă între plăcere şi moarte. Pe-o potecă îngustă şi ascuţită ca lama cuţitului, între două prăpăstii: plăcerea nemărginită şi moartea fără sfârşit. Ştie să învârtă garoul şi să-l lase exact cât trebuie ca să poţi respira doar un pic. Datorită garoului, presiunea se exercită nu pe trahee, ci pe carotide şi provoacă o strangulare. Fluxul de sânge se diminuează în creier, ajungi groggy, aproape de pierderea cunoştinţei. Lipsa de oxigen creează halucinaţii. E nevoie de o mână expertă pentru a produce această acuitate maximă fără a luneca în leşin.
Îi faci semn să oprească strânsoarea.
- Ţi-e rău?
- Nuuuu.
Horcăi. Începi să respiri. Zaci inert şi cu gândul aiurea. Râzi un pic ca să destinzi atmosfera. Te pocneşte de-ţi zboară ochelarii cât colo. Îţi ţii ochii închişi.
Întinzi mâna să-i cauţi pe pat, dar Euris te smuceşte. Pe o Stăpână ca ea nu trebuie s-o calci pe bătături prea mult.

---

[1] Sunt berlinez (germ.)
[2] - Bună, doamnă Inga. Ce faceţi?
- Oh, eşti domnul Kukufeaua, iubitule?
- Kukufeaua, iubită doamnă.
- Drăguţul meu Kukufeaua.
- Vreau să rezerv pentru diseară, pentru trei persoane.
- OK, dragul meu. (germ.)
[3] Mulţi bani (germ.)
[4] Ce faceţi în Germania? (germ.)