Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Exotic club

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Horoscop (Scorpion)


Radu Sergiu Ruba

27.10.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
PREZENTUL DEMERS ASTROLOGIC, DIMPREUNĂ CU IMERSIUNILE ŞI EMERGENŢELE ASTROGRAFICE AFERENTE, CAUTĂ SĂ PREVADĂ CEEA CE A FOST, NU CE VA FI, ÎNTRUCÂT ŞTIUT ESTE CĂ TRECUTUL RĂMÂNE MULT MAI IMPREVIZIBIL CA VIITORUL.



Lagărul nostru e un sistem

din volumul La Zodiac, Birjar!



23 octombrie:
Stimată Redacţie,
o denunţ pe fiica mea care ştie că prietenul ei, de care nu o dată am încercat să o despart, pune la cale fuga ilegală în străinătate, împreună cu un alt element duşmănos din acelaşi strat social cu el. Cer măsuri. Eu pot în continuare să vă mai spun ca mamă că am puţin peste 40 de ani şi că ochii mei sunt căprui.

24 octombrie:
Distinsă Securitate,
nu mă mai interoga. Vezi stenograma discuţiei de ieri, din bucătărie, începând cu cuvintele: Mamă, îţi raportez... Picioarele mele continuă să fie lungi şi orbitoare, încât, în jurul lor, pe o anumită rază, se pot citi documente complexe.

24 octombrie 1955, în larg:
La bordul navei norvegiene Else, cele două elemente duşmănoase înaintau spre sud. Evadaseră noaptea, înotând mult pe sub apă şi trecând dincolo de corpul vasului pentru a nu fi reperaţi de reflectoare. La adăpostul întunericului, marinarii îi trăseseră pe punte cu nişte parâme. Se cunoscuseră-n aceeaşi zi, punând totul la punct la bufetul, fireşte, Victoria.

25 octombrie:
Onorată Anchetă,
sunt pensionar, om liniştit, îmi îndeplinesc îndatoririle. E adevărat că mă plimb adesea în preajma portului, dar nu am bănuit nimic. În schimb, pot să vi-l denunţ pe acest câine pe care îl posed. Are tendinţa de a se opri şi de a face în dreptul afişelor de importanţă ale societăţii. Am tras de el de nenumărate ori, a tras şi el de mine. Sunt pensionar, sunt slăbit, am muncit. L-am lovit, m-a muşcat. Acum animalul simte că nu a făcut bine ceea ce a făcut şi refuză mâncarea. Zace melancolic. Împărţim aceeaşi odaie. Bănuiesc de unde îi vin aceste porniri. Recunosc că nu i-am cercetat cu atenţie genealogia. Străbunicii lui provin dintr-o ţară capitalistă. Am temeiuri să cred că acea ţară este Norvegia.
În larg: Doi ani pe mare pentru evadaţii din octombrie: Canare, Lisabona, Guadelupa, Terra Nova, Amsterdam, Sao Tomé, Rio, Capul Bunei Speranţe. Triburi în flotile de pirogi, nomazi ai apelor, pe coasta de vest, la Madagascar. Femei pe coasta Malabar. Faruri singuratice de-a lungul Barierei de Corali. Arrafura, Borneo, Coromandel. Polinezieni pe mii de mile, în bărcile lor, căutându-şi insula pe cer, după imaginea de frunză a lagunei reflectate verde pe cer.

28 octombrie:
Stimată Redacţie,
îl denunţ pe consortul meu legal, tată al fiicei mele, pentru că este abstract cu mine şi cu familia.
În larg: Else încarcă la Rostok, în Republica Democrată Germană, cehoslovace mărfuri pentru China Populară. E însoţit transportul de un delegat ceh. Din vorbă-n vorbă, însoţitorul pricepe ce e cu cei doi tineri evadaţi pe Marea Neagră. Mărfurile le-au descărcat la Tzin-Tao, un port chinezesc, mai mult un sat de-al lor, de vreo 18 mii de locuitori. Nu aveai ce să vezi acolo. Numărai dintr-o ochire toate ciorile aşezării. Else a ridicat apoi ancora, cu mărfuri pentru Japonia. Urma să se întoarcă la Tzin-Tao.

1 noiembrie:
Monolitică Ierarhie Superioară,
raportez că, în interes de serviciu, am petrecut trei zile şi trei nopţi sub radiaţia pulpelor proaspetei noastre agente GX 23 - G de la giruetă, X de la enigmă şi 23 de la vârsta operaţională pe care i-am fixat-o, ea având de fapt 19. Recomand ca în lecturile de la capătul sus-numitelor raze, să fie reluaţi mai ales clasicii.

4 noiembrie:
Tovărăşeşti Organe,
îi denunţ pe doi români aflaţi clandestin la bordul vasului norvegian Else, fugiţi din Constanţa şi trecuţi ilegal, cu complicitatea marinarilor capitalişti, dincolo de apele teritoriale socialiste ale patriei lor frăţeşti nouă, România Populară. Organele Republicii Populare Chineze ar trebui să-i fotografieze şi, până când revine vasul din Japonia, să trimită pozele la Bucureşti. Securitatea Poporului Român cunoaşte, fără îndoială, coordonatele celor doi transfugi, în baza dosarelor cărora vă va remite un bon de confirmare. Sunt delegatul însoţitor al bunurilor livrate de poporul cehoslovac poporului frate chinez.
În larg: Else se întoarce cu mărfuri japoneze la Tzin-Tao. Evadaţii nu mai coboară. Chiar înaintea ridicării ancorei, nava e luată cu asalt de miliţia chineză. Marinarii se bat, dă şi miliţia. E înşfăcată o uniformă şi aruncată peste bord. O şiră de spinare se frânge, iar chinezul aferent îşi dă duhul. Până la urmă însă, pun mâna pe cei doi fugari şi-i târăsc pe ţărm.
În lagăr: Pe transfugi i-au închis. Abia aici au învăţat ei temeinic engleza ca să se poată apăra la proces. I-au condamnat la ceva neclar şi sever. I-au scos într-o dimineaţă din celulă, ducându-i undeva, pe câmp. Cazmale în mâinile lor, târnăcoape. Au săpat o groapă şi-au fost întorşi cu spatele la ea. Bandă neagră legată peste ochi. Li s-a desfăşurat pe dinainte un lanţ de trăgători, cu arme în mâini. Băieţii au mai apucat să audă detunătura.

7 noiembrie:
Unice Superior al Meu,
în calitate de GX 23, îl denunţ pe noul meu prieten, student la medicină care, pretextând că e bolnav, a lipsit astăzi de la defilare. Este limpede că a rămas în căminul studenţesc ca să disece singur cadavre. Cadavre reale nu s-au găsit, numai că din urmele lăsate de acţiunea lui, rezultă că disecţie îşi închipuia el că face. Se naşte întrebarea: pe al cui cadavru îşi imagina acest renegat că lucrează într-o zi de 7 noiembrie ?...
În lagăr: Pe executaţi i-au întins pe pardoseala rece a unei săli uriaşe. Când s-au trezit din leşin, o faţă le rânjea galben a zi bună: NI HAO. Gloanţele oarbe le mai şuierau băieţilor prin creieri. Chinezii i-au trimis sub escortă până la graniţa lor de nord, de unde au fost preluaţi de Puterea Sovietică. I-au suit în Transsiberian, dându-i în mă-sa, de-a rostogolul spre apus. Se declarau spioni americani. Câte un soldat îi păzea. Unul a ţinut să-i coboare neapărat la Habarovsk, pe Amur, să vadă împreună un spectacol de circ. Ceva fabulos: maimuţe, tigri, acrobaţi! Minuni peste minuni! Le-ar fi ascuns el cătuşele-n bandaje. Iubea nespus animalele: cai, pantere, elefanţi! Dar acum era în misiune... Altădată, un soldat i-a forţat într-adevăr să coboare. Omul ştia despre americani una şi bună: Ăştia au ţigări. Dacă nu scoateţi ţigările, bandiţi de americani, nu aveţi ce căuta într-un tren sovietic!
Ei ce erau să facă ? Au luat trenul următor. Şi aşteptând lângă linia ferată, şi-a amintit unul dintre ei de ghicitoarea din Calcutta. Nici nu-l lăsase femeia să se apropie prea mult, că-i şi vorbise: Nu-ţi vine a crede, dar ai să te întorci în curând de unde ai plecat! Nu am nevoie de rupiile tale! Băiatul i-a aruncat câteva piese de argint şi a fugit. L-a ajuns din urmă o voce neobişnuit de puternică, neţinând parcă de fiinţa unei femei: Am să le dau leproşilor de la Aşram! Se vor ruga ei şi pentru tine!

11 noiembrie:
Stimată Democraţie,
i-am reluat pe clasici la lumina picioarelor prescrise de dv. înţelegând cu claritate că teoria e de rahat în faţa practicii. De exemplu: Dovada că budinca e bună, este faptul că ea se mănâncă - FR. ENGELS.
În lagăr: Din tren au coborât o dată singuri. Pază nu mai aveau. Soldaţii însoţitori se îmbătau repede şi rămâneau undeva în urmă, în golurile de lumină ale Siberiei. Au coborât şi au luat-o înspre sud. S-au gândit că într-un fel sau altul, trebuie să dea de graniţa Persiei. Au bătut stepele... Uscăciune, bumbac, uscăciune. Au întâlnit un măsurător de terenuri: Persia, Persia, Iran! - i se rugau ei bărbatului ca unei icoane. Mai aveţi până acolo pe puţin o lună... de zile. Asta dacă veţi ocoli ţărmurile Mării Aral, otrăvite de sare şi lipsite de apă. O lună!... S-au întors la Transsiberian. Au urcat în tren, hotărând să doarmă şi să viseze. I-au trezit din vis cu piciorul.

15 noiembrie:
Mult Stimate şi iubite Tribunal Militar,
permiteţi-mi acum, plină de spirit autocritic, să mă demasc. Am devenit conştientă că, timp de mulţi ani, am comis infracţiunea de omisiune de denunţ, acoperind cu onoarea şi cu prestigiul meu trecutul unei anumite persoane care între timp a decedat. Doresc să nu uitaţi că am adus şi certe servicii, denunţând-o şi punând-o la dispoziţia democraţiei pe fiica mea. Persoana decedată este tatăl meu, dar, înainte de război, persoana a fost ziarist.
În lagăr: La Moscova, când trenul nici nu se oprise, încă din aer, i-a recoltat KGB-ul, transferându-i operativ în mâinile patriei. Aceasta i-a vărsat direct în apele adânci şi stabile ale Jilavei. Uite muşte, strigau amândoi, uimind celula de sute de oameni, muşte fraţilor, aici e trai, nu glumă! Chinezii le mâncau fără milă!
În larg: Căpitanul de pe Else, toţi marinarii, s-au zbătut pe la guvernul Norvegiei, la parlamentele Apusului şi la Naţiunile Unite, până când, după vreo trei ani, şi-au scos foştii camarazi din puşcărie. Nu s-au revăzut însă niciodată. Chiar şi amintirea navei s-a dizolvat cu timpul într-un simplu nume, poate un surâs - Else... O auroră nordică, o privire, un fel de asfinţire, o fată frumoasă în cele din urmă, nespus de zveltă peste care ninge şi ninge, iar graţia ei luminează prin toate ceţurile, cât să adune rătăcirile cu pânze de pe toate mările spre un port de plăcere.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer