Locuiesc în Ţara Prafului

Dragă Răzvan,

Dintru început trebuie să-ţi spun că aceasta nu va fi o scrisoare lungă. Din motive obiective. Scriu pe un colţ din masa din bucătărie şi mă tem că, în relativ scurt timp, va trebui să eliberez şi această zonă.

Iniţial am vrut să-ţi explic, cât pot eu de bine, de ce nu pot să alimentez cumsecade Locul de citit săptămâna aceasta. Aşa, ca pe vremea scutirilor de la şcoală. După care, am decis că onest din partea mea este nu să-ţi spun, ci să-ţi arăt cum stau lucrurile. Cinematografic. Pe momente. Etape. Crize.

Etajul şapte. 11.00. Aproape 40 de grade. Bpt bpt bpt Univers, nu, treci pe raftul cu Univers, mari maeştri, Ioana vezi să nu calci pe Prado, dă-mi şi mie, te rog, încă o lavetă, ceva, să ştergem aici, uite, Proust (Proust ăsta a scris enorm, măi, cred că numai asta făcea!), vezi să împingi cărţile până în fundul raftului, da?, bpt bpt bpt bpt, iar bpt, nu, antologia poeziei gruzine ne trebuie sigur? da? aşa ziceam şi eu... bpt bpt bpt... nu pune Meridianele aşa sus, că eu nu ajung la ele! aia merge la istorie, vezi că e raft cu istorie, (Fielding mai are multe volume?), uite, măi, că aveai Dama cu camelii! ai zis că n-o ai! dacă-ţi spun? aşa, nu mai suport bpt... dublurile le pui pe măsuţă, acolo, la Sábato, asta ce-i? Despre frumos şi bine? Kant? păi n-ai zis că n-o ai? am luat-o de la bibliotecă! bpt bpt bpt... nu pune Dostoievski acolo! o să facem un raft de clasici. acolo ce-i? nu pot să cred că ai Kant de două ori şi ai uitat de el!

42 de grade pe puţin. Când refaci o bibliotecă şi cari, muţi, aranjezi, ordonezi, sortezi, ştergi de praf, elimini, extragi cărţi dintr-un morman care a umplut până la refuz o sufragerie, ideal este să-ţi orchestrezi mici momente de pauză. Asta dacă ai unde să te aşezi. Ideal este, de asemenea, un antialergic. Puternic. După o repriză sănătoasă de strănut (cărţile se şi scutură, cu foile în jos şi cotorul în sus, pe principiul "să nu-ţi vină praful în nas", dar praful e deştept şi tot acolo ajunge), ideal este să ai apă caldă, mai ales dacă ai început să exhibi un bronz cenuşiu, ceva între maur şi şobolaniu stins... Dacă locuieşti le etajul şapte şi e luna iulie, în Bucureşti, pe la două după amiaza, în linia filozofiei lui Murphy, sunt toate şansele să nu ai apă deloc. Situaţie în care tot ce-ţi rămâne de făcut este să muţi, aranjezi, ordonezi, sortezi, ştergi de praf, elimini, extragi mai departe.

(Acum, Răzvan, a trebuit să fac o mică pauză pentru că scaunul pe care stăteam eu e singura cale de acces către rafturile de sus, la care se lucrează.)

Aşa, unde-am rămas... La Florenţa! Nu stă pe raftul cu artă, stă la călătorie, o să punem şi cartea cu paste pe un raft cu lifestyle, da, nu ştiu ce mai punem acolo, după grosime, da, le aranjezi după grosime! păi de ce vrei tu după înălţime? nu merge după înălţime, vezi să fie albumele pe vertical, da? încap mai multe, mor de cald!, cu bpt am terminat, da' ce faci cu astea mici?, auzi, tu n-ai de scris? nu, mă ajuţi, da' mai bine ai scrie, aşa, ca să terminăm, eşti foarte utilă, da, uite-ţi punem laptopul aici, da? hai că încapi, încapi cu puţin efort, lasă, nu-i nevoie, tu scrie, oricum, aici e şi foarte cald, aş vrea să termin cu Meridianele, nu, albumele sunt jos, eu zic de alea mici, de pe raftul de sus, ăla din stânga,... AVEM VENTILATOR, PĂI ŞI DE CE NU-L PUNEM ÎN PRIZĂ?

Acum aş mai scrie, dar trebuie neapărat să plec. Speri să nu te superi pe mine, dar, în afara faptului că blochez priza ventilatorului cu laptopul, trebuie neapărat să speculez acest moment. Nu, n-am mai găsit niciun bpt, dar a venit apa caldă!

Cu drag,
Ioana.