Stăteam atârnată de bara portocalie a tramvaiului 34, cu faţa spre geam şi cu ochii cârpiţi de somn. Aş fi vrut să mă întind chiar acolo, pe podeaua cenuşie şi murdară, să adorm. Afară era soare. Când eşti obosit şi soarele îţi bate în faţă, ochii se strâng şi mai mici, parcă mai fericiţi că ceva le zoreşte închiderea. Ajunsesem la intersecţia bulevardelor Muncii cu Iancu de Hunedoara. În faţa mea, pe buza trotuarului, suspendată pe un suport metalic, pâlpâia o cruce încadrată de beculeţe verzi. Am deschis mai bine ochii şi am citit textul luminos care curge de-a lungul unui braţ: "Farmacia inimii". Am zâmbit şi am rămas cu privirea spre ea, în vreme ce tramvaiul gonea înainte ca o omidă înecată. Pe spatele crucii curgea un alt text, de-a lungul aceluiaşi braţ: "Eliberăm reţete gratuite."
Ieşiţi pe bulevarde şi uitaţi-vă în jur. Ne întâlnim pe drum.