Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Anglia pe Wembley


Alexandru Enăşescu

07.11.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Am coborât din metrou, neştiind cum să caut stadionul. Mă îndreptam spre un fast-food vietnamez să cer informaţii, când am zărit structura metalică despre care citisem atâtea. Bolta care susţine acoperişul retractabil are 133 de metri înălţime şi, într-o noapte senină, se vede din celălalt capăt al Londrei. Cu asemenea coloşi de oţel pe post de indicatoare, n-ai cum să te rătăceşti.

Wembley-ul e atât de amplu, încât e o provocare să-ţi găseşti locul înaintea loviturii de început. Intrarea A, scanează biletul, scări rulante, steward 1, tunel, steward 2, scări. Practic, ajunsesem pe stadion, dar eram prea ocupat cu căutarea lui block 524, row 42, seat 328. În timp ce alergam pe scări, începând să mă îndoiesc de însăşi existenţa locului notat pe bilet, i-am văzut pe cei din jur ridicându-se brusc în picioare. Urma un anume imn, care şi la TV îţi face pielea de găină: send her victorious / happy and glorious... Deşi păream să fiu cu câteva halbe în urma celorlalţi, am cântat alături de ei lălăiala solemnă - Gooood save the Queeeeeen.

Trecuse deja primul sfert de oră, dar între poze, notiţe şi căscat gura la urzeala de oţel, n-apucasem să urmăresc nici măcar o fază. Mă gândeam cum, cu o lună în urmă, îl aplaudam pe Bâlbă al meu, care marca împotriva Oţelului la prima atingere. Eram departe de Kansas-ul meu - dealul Copoului. Aici, unde ies la joacă băieţii mari, fotbalul se priveşte altfel. E vertical. Pentru că nu mai eşti nici măcar la aceeaşi altitudine cu jucătorii, ci cocoţat câteva etaje bune deasupra lor. Ştiţi cum întreabă mereu fetele când e o finală la TV: Auzi, dar ăia de acolo, de sus, mai văd ceva? Acum aş şti ce să răspund, pentru că am fost unul din ăia de sus - am stat în penultimul rând şi zău dacă aş fi avut nevoie de binoclu.

Prima repriză a trecut brutal de repede. Fanii ar fi fluierat de mult, dar rugămintea lui Mr. Fabio din programul de meci le rămăsese în minte: Don't boo us! Începusem să mă întreb dacă Anglia nu are suporteri mai inimoşi decât ar merita. Albionul avea viaţă grea cu Kazakhstanul, în faţa a 89.107 spectatori cu tricouri alb-roşii, pictaţi pe faţă şi purtând peruci caraghioase. Eu, cu hanoracul meu negru şi câteva versuri lipsă mă simţeam un impostor printre oamenii ăştia minunaţi.

Reduşi de presa britanică la stereotipurile din filmul Borat, sovieticii nu arătau deloc ca şi cum s-ar fi rătăcit pe Wembley. Capello anticipase un meci greu, trecându-i pe kazaci în dreptul celor preocupaţi să limiteze daunele. Însă aceştia au jucat curajos, cu doi oameni în faţă, arătând că nu au venit doar pentru schimbul de tricouri. Mai mult, au avut în debutantul Tanat Nusserbayev un număr 7 încântător, pe măsura celuilalt şeptar, Theo Walcott. Eroul de la Zagreb n-a făcut un meci fabulos, însă au fost câteva sclipiri prin care a arătat că e cu două viteze peste restul lumii. Câteodată, puştiul ăsta pare un Kawasaki Ninja rătăcit într-o cursă de scutere Vespa.

Repriza secundă a început bine pentru britanici. Un gol cu capul al căpitanului Ferdinand şi un autogol, tot cu capul, păreau să lămurească lucrurile. Însă kazacii s-au agăţat de fiecare minge, până când Ashley Cole le-a făcut cadou o minge cu care Kukeyev l-a executat pe portarul englez. Mai era un sfert de ceas şi iată Anglia chinuindu-se cu echipa de pe locul 131. Reveneau grijile legate de incompatibilitatea dintre Lampard şi Gerrard, cu care presa sportivă din Insulă s-a ocupat în ultimele săptămâni. Victoria legendară din Croaţia n-a făcut decât să confirme că cei doi nu prea au loc în aceeaşi echipă: Gerrard a lipsit atunci, accidentat. E o echipă cu o distribuţie dureros de inegală, cea a Angliei. Cu un portar decent şi un atacant pe măsura lui Rooney, nu văd cine le-ar mai sta în cale. Barem pe Wembley.

Paranteză. Apropo de Rooney, programul de meci remarca un fapt trecut cu vederea. Fiind în fotbalul mare de atâta vreme, pare greu de crezut că flăcăul pistruiat şi tuns zero are doar 22 de ani, aproape 50 de selecţii la naţională, un European şi un Mondial, o Cupă a Campionilor cu ManU şi o autobiografie care s-a epuizat. Şi a costat 31,5 milioane de lire sterline, la 19 ani neîmpliniţi. Cifre şi statistici, însă, dacă va fi ferit de accidentări, puştiul va pune ani-lumină între el şi Sir Bobby Charlton.

Revenind la meci, pe măsură ce adversarii mai modeşti au obosit, Anglia şi-a impus jocul. Finalul partidei a fost ipotecat de englezi, în faţa unei echipe care a terminat în genunchi. Rooney, de două ori şi Jermain Dafoe, în prelungiri, au înscris pentru un 5-1 care ascunde o prestaţie pe jumătate decentă, cum a numit-o The Times. A fost, totuşi, un moment care m-a încurcat, care a scos la iveală amatorul din mine. Prin minutul 80, tot stadionul a oferit ceea ce se cheamă standing ovation, în unul din cele mai vocale exerciţii de afecţiune pe care le-am văzut. Nu se marcase, nu se dăduse penalty, iar de jucat mai erau câteva minute bune. Am aruncat disperat un ochi pe tabelă, că să înţeleg galvanizarea subită a tribunei. Schimbare: intra cel mai iubit dintre englezi, chiar şi de acolo, de pe bancă - David Beckham. Mi-a luat piuitul această demonstraţie de recunoştinţă faţă de un cavaler al tabloidelor pe care l-aş fi crezut repudiat de peluză. Dar iată că nici o reclamă la chiloţi Calvin Klein nu poate şterge cu buretele 106 selecţii la naţională.

La plecare, m-am oprit lângă statuia lui Bobby Moore, care veghează asupra stadionului. Şi nu mă gândeam decât la Florea Dumitrache şi cum i-a ascuns mingea în Mexic. Mopsu' nostru din România, ţară în care obişnuim să spunem despre legende că ar merita statui. Uite că la Londra e destul bronz pentru toată lumea.

Alexandru Enăşescu a obţinut trofeul concursului Talentul Anului, organizat în cadrul premiilor Ioan Chirilă pentru jurnalism sportiv, ediţia 2008.

Detalii despre ediţia 2009, aici.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Pe când ele plângeau (IV), Vlad Bălan (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ceasornicarul, Diana Cuzic (4.5/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Recesiune, Crenguța Sandu (3.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Diateza pasivă / Uşa, Mihaela Scânteie (2.6/5 - 5 voturi)
Sageata Basmul fiinţei, Noica - tatăl şi fiul (II), Alexandru Stănescu
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer