Dar acum sînt în Anglia. Un loc pe de-o parte aspru şi cenuşiu, pe de altă parte cald, colorat, prietenos, de poveste. Un loc în care oamenii ţi se adresează cu love, darling şi dear. Un loc în care pieţele de legume şi fructe se transformă pe seară într-un concert minunat. Pe diverse voci, negustorii îşi strigă ofertele. Dacă nu strigi, nu exişti. Dar nimic ostil, o concurenţă, aş spune, prietenoasă. Un obicei bine transmis, care ţine piaţa vie. Vocile acoperă frigul serii, aburii născuţi de răsuflări se întîlnesc.
Astăzi, de aici, din Leicestershire, aflată undeva aproape de Leicester şi Nottingham, într-un mic orăşel universitar, Loughborough, simt că vă spun o poveste de Crăciun. Sau măcar ofer cîteva elemente pentru o poveste a fiecăruia dintre voi, de Crăciun. O poveste în care de cîteva zile s-a aşternut zăpada, o poveste în care aici, în Leicestershire, e soare de cîteva zile, ceea ce nu e un lucru atît de des întîlnit în Anglia. Dar, dacă ar fi să folosesc un clişeu, aş spune că se simte spiritul Crăciunului peste tot şi soarele e sus pe cer de-a lungul întregii zile, în aşteptarea Crăciunului. Şi face asta de peste o săptămînă. Acum, în prima zi de Crăciun, e mai puternic ca niciodată.
Din povestea mea nu ar trebui să lipsească brazii de Crăciun, neapărat cu rădăcină, vii, în ghiveci, pe care apoi îi poţi planta în grădina ta, să îi creşti cu grijă pe tot parcursul anului, păstrînd ceva din Crăciun viu zi de zi. Bradul nostru de Crăciun e din Nottingham. Am întrebat atunci cînd l-am cumpărat cîţi ani are, pentru că e un pui. Are şapte ani, am aflat, asta pentru că are aproximativ un metru şi patruzeci de centimetri înălţime, iar un brad, dacă îl creşti cu grijă, creşte aproximativ 20 de centimetri pe an.
Orăşelul este tot decorat de sărbătoare, luminat, în centru s-au instalat micile parcuri de distracţii pentru copii, un obicei întîlnit nu doar în Anglia, dar şi in Germania, şi, de cîţiva ani, şi în România. Sînt fascinante aceste parcuri de distracţii, bazaruri improvizate, pentru că apar ca prin magie acolo unde mai ieri, să zicem, treceau încă maşini, şi tot prin magie şi dispar. Şi asta mă face să-mi amintesc de alt Crăciun frumos, acela de la Berlin, de acum trei ani, şi de un text foarte drag. Textul care a însemnat prima mea întîlnire fericită cu LiterNet...
Apoi, sigur din poveste nu poate lipsi faimoasa Christmas Pudding tipic englezească. O prăjitură de Crăciun foarte specială, cu scorţişoară, stafide, fructe confiate, foarte puţină făină, care se mănîncă cu frişcă pe deasupra sau brandy. În Christmas Pudding tradiţia spune că trebuie să pui o monedă de 5 pence (pe vremuri se punea moneda de argint de 6 pence). Cel care nimereşte porţia de Christmas Pudding cu moneda în ea, va avea noroc în anul ce vine şi va avea un an bun şi îmbelşugat. Ar mai fi şi curcanul sau berea de ghimbir tradiţionale de Crăciun în Anglia.
Şi... încă ceva. Finalul sau începutul poveştii noastre de Crăciun. Ceva extraordinar în Anglia. În fiecare oraş englezesc vei întîlni pe străzile principale cel puţin un charity shop. Magazine pentru caritate, binecunoscute în Anglia, loc în care s-au şi născut, în 1941, atunci cînd la Londra s-a deschis primul magazin al Crucii Roşii. Aceste magazine ale carităţii susţin o anumită cauză, cum ar fi, de exemplu, cercetarea în Anglia a cancerului sau bătrînii neajutoraţi. Sînt magazinaşe care lucrează întotdeauna cu voluntari, vînd obiecte donate sau create special de către oameni, şi toate fondurile ce revin din vînzări merg în zona aleasă să fie susţinută. Locuri pe care le descoperi cu toate curiozităţile lor. Am cumpărat dintr-un charity shop felicitările de Crăciun pe care le-am trimis apoi acasă. Şi am ştiut că dau aceşti bani pentru o lume mai bună. Cred că acesta e lucrul cel mai frumos de Crăciun, darul pe care îl faci şi faptul de a dărui. Şi ce îmi place aici, în Anglia, de Crăciun, este că a făcut acest lucru posibil încă o dată în plus.
Şi că povestea de Crăciun a lui Dickens, în care tu devii bun, mai bun, primeşti o lecţie de viaţă şi pentru o viaţă, e aici veşnică şi se repetă de fiecare Crăciun. De acest Crăciun, înveţi încă o dată să fii bun şi să dăruieşti. Simplu, nu?
Crăciun fericit tuturor!
PS: Dacă vreţi să împărţiţi cu cititorii LiterNet-ului o poveste despre Crăciunurile din amintire sau despre cele din vise, o aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice) pînă pe 27 decembrie 2009. Dacă ne place o să apară pe LiteNet.