Home made Christmas

Crăciunul ne-a găsit pentru prima dată în orăşelul nostru universitar bilingv din Prealpii elveţieni, un pic cenuşiu toamna şi liniştit vara, înconjurat de creste înzăpezite opt luni din an. În acest canton minuscul, în aceeaşi zi de decembrie descoperi trei capricii ale iernii: în timp ce savurezi un espresso cu un strat gros de double crème în Bulle, staţiunea gruyeriană de unde încep traseele prin munţi, ninge puternic în spatele ferestrelor mari de cabană; în Fribourg, cerul stă neclintit în aburi cenuşii, iar coborând mai mult, pe mal de lac străjuit de podgorii, ai parte de un soare nehotărât, departe de zăpezi şi ceţuri.

La început de decembrie, Sărbătoarea şi-a făcut loc în povestea noastră. Ghirlande elegante s-au ivit ca întotdeauna oarecum prematur în decoruri, iar primii pannetone, pufoşi şi aromaţi de stafide şi portocale, îţi readuc pofta ritualică de cozonac. Vizitele întâmplătoare ale pieţelor de Crăciun din câteva oraşe s-au transformat în încercări de fotografii ale jocurilor de lumini. La Weinachtsmarkt în Berna, locul a căpătat acelaşi miros de dulce, vin fiert, arahide glazurate, nuga şi caramele, ca în pieţele mult recomandate ca destinaţii pe căi ferate, precum Strasbourg, Basel, sau Montreux. Mirosurile contopesc noi şi vechi senzaţii, Crăciunul şi copilăria. Pentru plimbăreţii mai gurmanzi, nişte minuni de cârnaţi "artizanali", îmbrăcaţi în ace de brad sau seminţe de mac, şi faimoasele caşcavaluri locale stau îmbietor pe tarabe găzduite de vânzători zâmbitori şi roşii în obraji, coborâţi parcă atunci din creierii munţilor. Un tramvai de epocă, cu călători-turişti în fulare şi căciuli, trece scoţând aburi grei.

În Geneva şi Zurich, acordurile trupelor de Christmas jazz se ridică unduind ca un fum peste oameni şi poduri. Amintiri glamour de o clipă iau cu ele mirosuri de parfumuri fine de pe bulevardele din Geneva, şi nelipsitul brad împodobit cu cristale Swarovski din Zurich Hauptbahnhof. În gerul şi ceaţa de pe Bahnhofstrasse, scaune metalice acoperite de blănuri negre şi groase străjuiesc vitrinele cafenelei Sprüngli, cândva martor de mari înţelegeri ale ocupanţilor germani şi vecinilor lor "neutri". La Fnac găseşti oferta de sărbătoare, cu propuneri de cărţi, CD-uri sau DVD-uri pentru el şi pentru ea.

De la magazinul comunităţii Emmaus am luat cu noi spre a recicla în decoruri globuri unul şi unul şi o creşă, păstrând în ele poveştile caselor şi generaţiilor care le-au avut o dată. E şi momentul pentru o reamintire a visului lui Abbé Pierre, fondatorul comunităţii de ajutorare în spirit umanist catolic: "ajutaţi-i mai întâi pe cei suferinzi". În oraş, preţul decoraţiilor a scăzut în apropierea Ajunului la jumătate, după regulile unui comerţ echitabil şi respectuos, pe care îl visăm şi pentru noi în România.

În spatele unei perdele de fulgi în cădere, ferestrele rar luminate ale casei din vecini clipesc acum, sub becuri jucăuşe, iar câinele tresaltă de prima lui plimbare prin zăpadă. Reprezentant al rasei Appenzeller, îl găsim şi în desenele naive ale peisajelor rurale elveţiene de pe felicitările de Crăciun.

Iarna este singurul anotimp în care îmi reactivez plăcerea degustării ceaiului, şi îmi completez în consecinţă colecţia. Cel din prune şi rom le-a întrecut pe toate. Când te gândeşti că poţi să îţi prepari proprii biscuiţi, din pastă gălbuie sau maronie cumpărată, Crăciunul comercial devine mai uman.

Elveţia nu este un spaţiu al exceselor culinare. Prietenii de aici ne percep mai degrabă risipitori, cu mesele noastre substanţiale şi la ore mai târzii şi mai spontane decât ale lor. Am adoptat deja convivialitatea întâlnirilor la un fondue (cu variatele lui combinaţii de brânză, reţeta moitié-moitié din Gruyères şi Vacherin rămâne preferata noastră) sau raclette. Nici una nu are farmec dacă o mănânci singur, când maşinile de preparare şi servire sunt prevăzute cel puţin patru meseni. Merg cel mai bine iarna, în jurul unei mese din lemn gros, de cabană, sau acasă, într-o sufragerie mare şi încălzită de aburi de ceai sau licori de vinuri albe. Curcanii sunt acum mai prezenţi ca înainte în rafturile supermarket-urilor, iar pâinea ia şi ea aromele anotimpului. Multe sărbători catolice din cantonul cu cele mai multe sărbători religioase oficiale sunt asociate cu specialităţi de pâine. Cea de Crăciun are ceva din pâine şi din cozonac, mirosind a vanilie şi stafide. Nişte mostre din munţii de praline cu marţipan sau kirsch au pornit spre prietenii din România, ca nişte delicii irezistibile, în lipsa vinului fiert al reîntâlnirilor din această perioadă.

În peisajul multicultural elveţian, s-au strecurat şi nişte obiceiuri balcanice: sârbii sacrifică porcul de Crăciun în pădurile din împrejurimile Fribourg-ului, specialităţi de murături şi zacuscă le găseşti la o băcănie turcească. site-ul comunităţii româneşti din Elveţia anunţă programul meselor festive pentru români la restaurante şi discoteci.

Pachetul cu bucate home made din porc ne-a introdus într-o beţie culinară, combinată cu fructe în frişcă şi rom, şi multă, multă ciocolată. Ne aflăm oarecum suspendaţi între ancestral şi transformare, dar şi între acasă şi acasă. Sărbătoarea se va estompa în drumeţia prin satele pierdute între munţii şi zăpada din Leukerbad, şi noi poveşti ale iernii pot să înceapă.