Câteva repere din călătoria mea în 2009

A fost cel mai cultural an al existenţei mele de până acum. Ce m-a bucurat cel mai mult: concertul lui Jan Garbarek, de la finalul lunii noiembrie; la polul opus, un film care m-a otrăvit (am mai spus asta o singură dată înainte, despre Luni de fiere a lui Pascal Bruckner) - Antichrist, de Lars von Trier.

Redescoperirea fado-ului, prin Mariza şi Cristina Branco, melodii ascultate nu zile, ci săptămâni în şir! Ce stări minunate am avut, atât de solare!

Am învăţat să modelez lut şi să-l pictez, sub îndrumarea prietenei mele pictoriţe, şi iată ce a ieşit:

M-am logodit, pe 30 decembrie, cu Bogdan, băieţelul unei prietene (are patru ani şi şapte luni!). Mi-a dat şi inel, compus dintr-o floare din plastic, cu alb şi verde şi este, până acum, singurul reprezentant masculin care mi-a promis, fără ca eu să cer nimic, o casă la mare, pe plajă (visul meu dintotdeauna!).

Cartea anului pentru mine, prin frumuseţea textului, dar mai ales prin stranietatea poveştii: Viaţa amoroasă, de Zeruya Shalev, Editura Humanitas Fiction, 2009.

Dezamăgirea literară a anului: Jurnal, de Oana Pellea, Editura Humanitas, 2009, un text atât de fals încât m-a întristat. Preferam să rămâna Oana Pellea-prezenţa discretă şi plăcută pe care o apreciam de mult timp, încă de la întâlnirile din Cafeneaua de la Litere şi Oana Pellea-actriţa, cu atâtea roluri reuşite.

Parfumul freziilor primite în dar de la cineva care nu ştia că îmi dăruieşte cartea mea preferată, în ediţie princeps. Ce legături misterioase sunt între oameni?

Am verificat, fără voie, că lucrurile care îţi plac cel mai mult chiar se întâmplă, că vin spre tine după ani de zile şi atunci simţi o bucurie caldă, interiorizată şi îţi spui că trebuie să înveţi în conutinuare răbdarea.

Am avut un vis minunat, din care m-am trezit cu sentimentul pe care îl aveam în copilărie duminică dimineaţa: de pace, de tihnă, împlinind ritualul unei lecturi de 3-4 ore (până spre prânz) şi mâncând câteva mere pe post de mic dejun.

Visul: intram într-o pădure luminoasă, atât de luminoasă! La intrare era un păun, cu penele desfăşurate incredibil de frumos, frumuseţea lui aproape că mă orbea! Din partea stângă a apărut brusc un urs alb, ursul polar, şi m-am speriat, am dat înapoi şi nu cred că am mai intrat în pădure.

Deşi finalul m-a speriat, senzaţia cu care m-am trezit a fost legată doar de luminozitate şi de frumuseţea păunului.

Bucuria a doi prieteni, cărora le-am spus că le dăruiesc de Sfântul Nicolae o îmbrăţişare cu miros de scorţişoară!

Revenirea la Balcic, locul meu de vis, spaţiu în care mi-e bine în stare pură. Am descoperit locuri noi plimbându-mă într-o seară; am ajuns pe un deal sub care se întindea imaginea unei vechi mahalale tătăreşti şi am avut senzaţia că sunt în alt timp, în acel timp după care tânjesc atât. Oare ştie cineva unde era în Balcic cafeneaua lui Mamut?

PS: Inventarul anului 2009 şi / sau visele voastre pe 2010 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.