Neo-Altamira: tăbliţele Noii Legi şi viitorul Apple-Google (1)

M-am jucat, mai mult sau mai puţin, săptămîna trecută, mai exact miercuri, 27 ianuarie 2010, seara, postînd şi comentînd "în direct", reacţionînd pe viu, graţie unor site-uri care făceau acelaşi lucru, şi care apar citate mai jos - indirect deci, mai mult decît în direct, dar tocmai aceste înlănţuiri comunicaţionale, "transmisive", tocmai acest benevolat spontan în a ne face mesageri, în a deveni oameni-releu, ca pentru a confirma întru totul o mai veche constatare-profeţie a lui Kafka (pe care deja am comentat-o, inclusiv aici, nu o dată), tocmai această bucurie a participării la o comunicare care, tocmai de aceea, devine impersonală, mesaj mondial (comunicarea este mesajul) caracterizîndu-i, poate, pe eliberaţii condiţionat oameni ai epocii actuale -, m-am jucat, deci, livrîndu-mă uneia dintre obişnuitele, deja, "lovituri" mediatice şi de marketing (piaţa, spectacolul, regia creează, în mare măsură, produsul, se ştie) ale lui Steve Jobs, patronul firmei "de fiţe" (dar aici, de fapt pe piaţa actuală, în general, tocmai şi numai "fiţele", creaţia de gadgeturi contează) Apple, creatoarea computerelor portabile Mac, a Ipod-ului şi, mai nou, a Iphone-ului.

În ciuda crizei, la propriu, creaţia continuă, ba tocmai pe fond de "criză", de "morozitate" şi spaimă este moral, dacă eşti creator, să nu cedezi, să nu te laşi intimidat, adică, de multe ori, de cele mai multe ori, păcălit (aşa cum s-a dovedit, pînă una, alta, în cazul gripei "porcine", căreia cel mai nimerit ar fi să i se zică porceşti), şi să salvezi omenirea, la propriu, s-o faci fericită propunîndu-i noutăţi de care să se agaţe. Cinic sau nu, acesta e rolul dintotdeauna al artei - cu atît mai mult în capitalism. Iar Apple tocmai artă - în sens estetic, de design, dar, iată, şi etic - se doreşte a fi.

Miercuri, 27 ianuarie 2010, Apple a lansat, deci (după ce lăsase să fie lansată, intens, campania de zvonuri), aşa-numitul Ipad, iar eu l-am comentat "în direct", unde oare? Pe Facebook. Sînt mulţumit de cele cîteva observaţii critice (aici, cu italice) pe care am reuşit să le formulez - în ciuda vitezei, a instantaneităţii, sau poate tocmai datorită lor.

Tableta Appppple - Ipad - în direct, dacă ne doare capul: http://www.livestream.com/crunchgear.

Un nimic mediu, între Iphone şi MacBook. Tocmai între, la mijloc trebuie permanent inventat, adăugat, niciodată la capete, la extreme...

Obsesia creaţiei care nu poate să apară decît "la mijloc", "între", este o intuiţie care va trebui, tocmai, reluată, "consolidată" (ideea şi teoria "consolidării" - altă datorie intelectuală, de creaţie...), a lui Gilles Deleuze, exprimată în Mille plateaux (1980) şi reluată în Dialogurile cu Claire Parnet (1996). "Pe la mijloc" creştem, "printre".

S-ar putea ca Ipad-ul, un hibrid, să fie într-adevăr "revoluţionar", cum tocmai ce spuse Jobs. E de comentat ce adună noul gadget de la Iphone şi Mac şi, mai ales, cum continua să impună o nouă gesticulaţie, o nouă gestică (...) comunicaţională. NU MAI TASTĂM DE MULT! Ecranul devine un alt fel de suprafaţă. Cu adevărat... digitală (*digitoasă).

"Touch the screen". Cu degetele pe/prin ecran.

Observaţii, cred eu, importante, pe care va trebui să le reiau şi să le dezvolt.

Dreapta-cameleon, dreapta-toate culorile, dreapta de stînga, dreapta-stînga, curat-murdar, numai revoluţie, revolte, tumult social să nu fie. Nicio grijă! http://www.liberation.fr/economie/0101616018-a-davos-sarkozy-en-croisade-contre-les-derives-du-capitalisme-financier.

Pentru că ştirile despre Ipad, de la San Francisco, stagnau, ca să nu şomez, un mic ocol prin politică: Forumul de la Davos. Reiau: cu Ipad, cu atît mai puţin nu mai are nimeni de ce să se teamă de revolte, de agitaţie socială. Cel puţin în "lumea civilizată"...

Culmea: Ipad - ecran-Braille: trebuie să ştii să pipăi, să scotoceşti ca să ajungi să vezi Hi, minunat. Minunat!

Cum să nu speculeze băncile, aşa cum se preface că ar vrea mai întîi Obama, acum, hop, şi Sarkozette ?pardon, Sarkozy?? Capitalismul tocmai speculă e! Se vede că, dreptaci şi americani(zaţi) fiind, nu l-au citit pe Marx, dar se trezesc vorbind, de frică şi/sau ca să ia ochii: pt. TV.

Davos din nou.

Ecran tactil. Nu doar cu ochii, distant, ci cu mîinile, să ni se pară că putem face ceva, că noi facem...

"Orb prin Gaza"? Nu: orbi în imagine. Orbi pentru că închişi în imagine, asta sîntem.

Normal că un iminent cumpărător de Ipad, deci un utilizator de Mac în general, un prizonier al mărcii, e o persoană de elită, deci va citi ziarele, dar la rubrica, vai tu, de ARTĂ... Vezi aplicaţiile care merg pe Ipad: http://i.gizmodo.com/5458321/apple-ipad-apps-the-first-batch.


Citiţi partea a doua a acestui articol aici.