O zi de la Dumnezeu

Scena 1.

Cadru alb-negru. O cameră şi doi bătrîni. El aprinde lumina, ea se chiorăşte la nişte foi. Lumină de după-amiază. Apoi ea trece în a doua cameră, în bucătărie, începe să caute chibriturile şi într-un final le găseşte. Ceaiul fierbe. Ea îşi îndreaptă şalele şi se întoarce în prima cameră, scrie titluri de cărţi aplecată peste masă, aruncînd din cînd în cînd o privire spre corpul de bibliotecă.

El se îndreaptă spre şifonier şi începe să inspecteze hainele, apoi le scoate pe cele mai frumoase pe pat, cu tot cu umeraş.
Merg amîndoi de colo-colo avînd grijă să nu se deranjeze.
Lui i se face foame. Ea se întoarce în bucătărie şi scoate din cuptor nişte cartofi aburinzi şi îi serveşte lui.

Ea: Uite şi zeamă de varză.

El îşi trage mai aproape şi o bucată de slănină.

Se uită amîndoi pe geam, de pe scaune.

Ea: Ziua de azi e încă o minune de la Dumnezeu.

El încuviinţează din cap.

El dă din cap: da, da.

Ea: Uite, ninge!

El se uită cu o bucurie copilărească spre geamul întunecat, în dreapta are cartoful, din stînga slănina îi scapă.
Ea mestecă gînditoare privind pe fereastră. Cadru pe faţa ei.
Ea curăţă cartofii de coajă cu mişcări iuţi, repezi.

Se aude un zgomot puternic, o rafală, tocmai cînd el duce cana la gură. El scapă cana. Ea adună cana de pe jos şi o spală în timp ce el se uită neajutorat la ea.

El: Trec maşini încărcate de zăpadă
Ea: Pînă şi autobuzul
El: Şi firele de telegraf. O stradă sus şi una jos.

El se ridică şi se uită pe fereastră. Pe vremea asta, spune el în barbă.
Ea între timp strînge masa.


Scena 2

El aleargă preocupat dintr-o cameră în alta. Imagini cu mîinile lui care apar ba pe tocul uşii, ba pe pat, ba pe şifonier.
Înşiră pe pat hainele de zile mari. Se îmbracă amîndoi foarte pretenţios (îi vedem cum îşi trag hainele pe ei) ca şi cum ar pleca la un concert. De fapt, la nuntă. Durează un timp pînă se îmbracă.
El are costum şi cravată, ea are rochie de seară cu sclipici.
Pornesc pe hol spre uşa de la ieşire.
El se caută de bani în buzunar. Se buzunăreşte mai bine, se duce în camera cealaltă, apoi se întoarce.

El: Nu ştiu unde am pus banii.

Ea se uită la el şi tace.

El: Nu ştiu unde i-am pus.

Ea se duce liniştită în sufragerie şi se aşează pe scaun.

Ea ia din scrumieră două zaruri şi le aruncă pe masă. Vine şi el de pe hol grăbit şi se aşează la capătul celălalt al mesei, pe scaun. Trage cutia cu table şi aruncă şi el zarurile.
Ei fac oficiile de gazdă cu distincţie.
El se apleacă şi scoate de sub masă o sticlă de vin.
Ea întinde mîna la vitrina din apropiere şi ia două pahare.
Ultima imagine e neagră, ei nu se mai văd, se aude doar rostogolirea zarurilor iar şi iar.