Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Întîlniri - De dragoste

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

In-I, Exercices


Eva Weissman

15.02.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
In-I
Regie, coregrafie şi interpretare: Juliette Binoche, Akram Khan
Inclus în 2009 Next Wave Festival
BAM Harvey Theater, New York
70 min, fără pauză
Scenografie: Anish Kapoor, Lumini: Michael Hulls
Muzică: Philip Sheppard
Costum Juliette Binoche: Alber Elbaz, Costum Akram Khan: Kei Ito
Sunet: Nicolas Faure

Ea, apărînd, lega. Mişcarea nu i se desprindea de corp, ci coagula aerul după volutele pielii ei. Îl impregna cu privirea ei directă, matură, necomplicată. Scria cu corpul ei o poveste de dragoste. Nici o dăruire mai mult, nici mai puţin. Îl întîlnea. Pe peretele lor, provizorie interfaţă, trupurile lor dădeau mărturie pentru viaţă: nu umbre fade, sîngerînd iluzoriu şi captiv. Zidul adăpostea această parte a lumii lor în care totul are a se petrece. Tot: vîrful degetelor trasează conturul plin al aerului dintre ei, care se împlineşte printr-un sărut fără urme. Dinăuntru. Tăcuţi, înaintau în interstiţii, căutau non-timpul care îi aruncase pe scenă, îi prăvălise. Răvăşiţi, se adunau sprijinindu-se de coloane nevăzute, pipăiau ştiind că propria carne nu îi va trăda. Bucuria gestului înţeles. Întîmpinarea celuilalt: dans. Neoprita întîmpinare, din moment ce acelaşi început structurează toate mişcările. Dezvăluirea ei: în prezenţa lui. Acoperirea ei: o ascundere nedramatică, însemnînd zîmbetul ei înspre el. Ochii lui spunînd: "tu vezi". Mîinile lui ducîndu-i ei vederea aceasta la o blîndă confirmare. Mîini directe, mîini sigure, pentru că iubitoare. Mîini aduse de ea la sinele ei. Mîini aduse de el la sinele ei. Însingurarea ei - spaţiu fecund de întrebare. Un œil sans main? Nici un moment însă ei nu par separaţi unul de altul. Două mîini şi cu două: un cer scuturat, inversat. Doi oameni scriu pe fundul cerului, o istorie, acum. Revelată pe peretele de lumini, pe cerul de pămînt care le e singurul martor, istoria îi recreează pe eroii ei, redîndu-le încet încet chipul. În înfruntare, lupta înmuiată în sînge îi rescrie mereu mai (şi mai) vizibili. În durere, trupul îşi leagă rana de celălalt trup. A-locare, apel, dis-locare. Singurele lor siluete ajung unui cuvînt, unei litere chiar. Celălalt, nestrigat, vine în nestrigătul celuilalt. A sta în faţa celuilalt, a-l întru-chip-a. Alergare în spaţiul deschis de reprezentarea însăşi. Şi cînd vrei să nu se oprească dansul acesta - sărută, sărută, sărută! Marginile se vor desprinde precum cearceafurile frumoasei Remedios, în cîmpurile de cenuşă acum desfăcute din frîie. Ea - El vor zbura (cîtă pasăre e într-o aripă?) mai departe în cîmpiile clare, prin dorinţa de a fi ai lor, înăuntru. In-Eye. To act, to dance. So should that beauty which you hold in lease Find no determination: then you were Yourself again after yourself's decease, When your sweet issue your sweet form should bear.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer