Revoluţia lecturii (descoperită cu întârziere)

Sunt un cititor avid şi iubesc cartea tipărită. De toate tipurile, mărimile, nouă ori descoperită într-un anticariat. Îmi place toată gama de arome ale hîrtiei, impecabilă ori pătată de cafea sau cu miros de nisip, dacă s-a întâmplat să o citesc pe plajă. Îmi plac textura paginilor, negrul scrisului şi foşnetul hârtiei. În pasiunea mea pentru cărţi mă aflu la numai câteva trepte de mania bibliofililor. O distanţă mică, dar foarte importantă, deoarece nu adun cărţi doar pentru valoarea lor de obiecte, ci pentru a le citi, iar în multe cazuri, pentru a le reciti.

În ciuda introducerii, acesta este un articol despre un e-book reader. Este tot despre cărţi, dar mai ales despre progres. Tocmai de aceea am început cu acest pseudo-disclaimer. În plus, trebuie să îmi recunosc şi vina unei reticenţe băbeşti faţă de noutate, o îndărătnicie puţin ignorantă: la apariţia tehnologiei, a primelor modele de e-readere, mi-am declarat scepticismul fără măcar să fi experimentat. Faptul că nu sunt singurul posesor al acestui defect nu mă face să mă simt mai bine.

Dar să revenim. M-am jucat cu e-readerul iriver Story produs de o companie sud-coreeană, model lansat în decembrie 2010 pe piaţa din România. Şi sunt entuziasmat - de aici şi lungimea acestui text.

Începem cu părţile bune. iriver Story arată bine (unii spun că este o copie a lui Kindle, ceea ce nu este un lucru rău), cântăreşte puţin (284 gr.) şi este uşor de manevrat. Tehnologia E-ink este o reuşită, lectura e foarte plăcută, iar ideea că ecranul îţi oboseşte ochii este falsă. Am citit ore întregi fără nicio problemă. În acest punct, e-readerul imită impecabil cartea pe suport de hârtie.

Al doilea avantaj, poate cel mai important: o memorie internă de 2 GB, care poate fi "pusă pe steroizi" printr-un card de memorie SD/SDHC de până la 32 de GB. Iar ăsta este momentul de WOW. Să explicăm. O carte are, în medie, mult sub un mega, deci pe un gadget de numai câteva sute de grame ai la dispoziţie, oricând şi oriunde, o bibliotecă virtuală compusă din zeci de mii de titluri. Exagerând de dragul metaforei, putem spune că ai o Bibliotecă a Congresului în buzunar.

O bibliotecă pe care o iei cu tine oriunde. În metrou, tren, autobuz, pe plajă sau la budă (mai ţineţi minte acest argument suprem al celor care se declarau sceptici faţă de tehnologie?).

Multitasking-ul este cel de-al treilea punct forte, mai ales pentru mine. Îmi place la nebunie că poţi asculta muzică în timp ce citeşti. Te duci pe terasă, în grădină sau sub un pom în mijlocul pustietăţii, scoţi e-readerul, dai drumul la muzică şi citeşti netulburat toată ziua. (Fun fact: oare ce a fost în mintea celor de la Apple când au decis să scoată pe piaţă iPad fără multitasking? "O revoluţie în felul cum experimentezi Internetul". Eu te cred, domnule Jobs, dar văd că trebuie să-mi iau walkmenul cu mine...) În plus, poţi înregistra audio, poţi scrie notiţe etc.

Meniul este simplu şi user friendly, în 16 limbi (adică română şi engleză, că pe restul nu cred că le foloseşte cineva în România), tastatura QWERTY e uşor de folosit, modelul are funcţie de search, memorează automat cartea pe care o citeai şi locul unde ai ajuns cu lectura etc.

Aparatul "citeşte" o mare gamă de formate, precum TXT, PDF, DOC, PPT, XLS, HWP şi imagini sau benzi desenate în format Zip (JPG, BMP, PNG). Funcţia Reflow On îţi permite să schimbi aranjarea textului, pe toată suprafaţa ecranului. Trebuie doar să fiţi atenţi să nu luaţi PDF-uri salvate ca imagine, pentru că, normal, funcţia nu va fi disponibilă.

Timpul de funcţionare este mai mult decât satisfăcător. Potrivit specificaţiilor, cu o singură încărcare poţi citi până la 9.000 de pagini, poţi asculta muzică aproximativ 24 de ore şi poţi înregistra timp de 5 ore. Personal, a trebuit să îl pun la încărcat săptămânal, deoarece îmi place să ascult muzică atunci când citesc, aşa că golesc bateria mai repede.

Urmează partea cu bilele negre - gri, de fapt, pentru că sunt foarte indulgent şi sper să-mi daţi dreptate.

e fabricat în China. Pentru unii, primul gând va fi "încă o chinezărie". Folosesc, intensiv aş putea spune, un iriver de trei luni. Nu am observat nicio problemă, nici de soft, nici pe partea fizică. Trebuie manevrat cu atenţie, însă nu l-am tratat ca pe un cristal fragil. Sfatul "nu vărsa cafea pe el" e valabil pentru aproape orice gadget din lumea asta;

viteză de reacţie destul de mică. Aştepţi 2-3 secunde să deschizi o carte, pagina se schimbă într-o secundă, maxim două. Mi-ar fi plăcut să fie aproape instantaneu, dar nici aşa nu e o problemă. Din experienţa mea, nu e ceva care să te enerveze sau să-ţi strice lectura. Iar playerul muzical este impecabil;

nu are conexiune wireless. Conţinutul trebuie descărcat printr-un cablu USB. Din nou, nu este o tragedie. Vestea bună e că s-ar putea ca în 2010 să fie disponibil un model iriver, de data asta cu wireless.

Concurenţii principali, deja consacraţi, sunt Amazon Kindle, Sony Reader, Philips iRex şi Nook de la Barnes&Noble. Niciunul dintre aceştia nu deţine un avantaj decisiv faţă de iriver. Când au imitat concurenţii, coreenii au făcut treabă bună.

Am lăsat preţul la urmă pentru că am ezitat să îl pun la avantaje ori la defecte. Pe eMag, singurul loc de unde îl puteţi cumpăra, iriver Story costă 999 RON. Un Kindle costă 280 de dolari, la care se adaugă taxe de transport şi vamale, ajungând astfel la vreo 300 de dolari. Preţurile sunt aproape identice, iar pe Kindle ai şi conexiune 3G, printre cele mai importante. Numai că... nu ai garanţie. iriver are, amănunt deloc nesemnificativ. Nici măcar o tastatură nu îmi mai cumpăr fără garanţie.

Până la urmă, vorbim despre o jucărie minunată, pentru cei pasionaţi de lectură, la preţul unui telefon obişnuit, nici măcar de fiţe. O investiţie care merită. Stocul iniţial de 200 de bucăţi s-a epuizat într-o lună şi am înţeles că se vinde în continuare foarte bine.

Până acum am văzut o singură persoană citind pe un e-reader în metrou, dar se pare că se vor înmulţi.