Poezii de dragoste (II)

I loved you
by Alexander Pushkin

I loved you; and perhaps I love you still,
The flame, perhaps, is not extinguished; yet
It burns so quietly within my soul,
No longer should you feel distressed by it.
Silently and hopelessly I loved you,
At times too jealous and at times too shy.
God grant you find another who will love you
As tenderly and truthfully as I.


Te-am iubit
de Alexander Pushkin

Te-am iubit, poate şi-acum te mai iubesc
Flacăra iubirii din mine e încă vie
La tremurul ei molcom sufletu-mi încălzesc
Dar nu vreau asta motiv de supărare să-ţi fie.
În tăcere şi deznădăjduit te-am iubit
Când prea gelos, când prea timid.
Mă rog Domnului să-ţi scoată în cale-un alt iubit
La fel de tandru şi de candid.

(Traducător: Ana-Maria-Nicoleta Mitrofan, Masterat Traducerea Textului Literar Contemporan)

---

Eulalie
by Edgar Poe

I dwelt alone
In a world of moan,
And my soul was a stagnant tide,
Till the fair and gentle Eulalie became my blushing bride-
Till the yellow-haired young Eulalie became my smiling bride.

Ah, less- less bright
The stars of the night
Than the eyes of the radiant girl!
That the vapor can make
With the moon-tints of purple and pearl,
Can vie with the modest Eulalie's most unregarded curl-
Can compare with the bright-eyed Eulalie's most humble and careless curl.

Now Doubt- now Pain
Come never again,
For her soul gives me sigh for sigh,
And all day long
Shines, bright and strong,
Astarte within the sky,
While ever to her dear Eulalie upturns her matron eye-
While ever to her young Eulalie upturns her violet eye.


Eulalie
de Edgar Allan Poe

Eram singur vieţuitor
În lumea suspinelor,
Cu sufletu-mi o avalanşa îngheţată,
Până când frumoasa şi blajina Eulalie mi-a devenit mireasă-mbujorată
Până când tânăra, bălaia Eulalie mi-a devenit mireasa-mbucurată.

O, cu mult mai palide când strălucesc
Sunt stelele ce-n noapte se ivesc
Decât sunt ochii fetei radioase!
În frumuseţe, aburii
Prin strălucirea lunii de violet şi-argint
Nici bucla sa cea mai neînsemnată n-o înving.
Nici bucla cea mai simplă a fetei cu ochi de lumină n-o înfrâng.

Durere şi Îndoială de-acum,
Voi să pieriţi pe veci vă spun,
Căci sufletul ei suspină odată cu al meu,
Şi ziua toată
Puternică şi luminată,
Astarte străluceşte pe bolta înstelată,
Şi spre ea draga Eulalie ochii-i de stăpână mereu îşi îndreaptă,
Şi spre ea tânăra Eulalie ochii-i viorii mereu îşi îndreaptă.

(Traducător: Cătălina Ghiţă, Masterat Traducerea Textului Literar Contemporan)