22.12.2003


TROPICELE CA OBIECTE IDEALE

 22
, în general: faste zile şi nefaste pentru comunism. 22 aprilie: Lenin. 22 august: Deng Xiao Pin. 22 iunie: Hitler în Rusia. 22 martie: Ceauşescu la putere. 22 mai: cetăţenia română retrasă regelui României. 22 iulie: guvern comunist în Polonia. 22 ianuarie: află universul de moartea lui Lenin pătrunsă-n univers cu o zi înainte. 22 noiembrie: Kennedy asasinat. 22 octombrie: dimineaţa în care Dumnezeu, pentru buni şi pentru proşti, pentru răi şi pentru drepţi, se spune că ar fi făcut lumea.
22 decembrie: o bună prietenă, din plictiseală, chiar iubită întâmplătoare, discontinuă, brună, recurentă, miercurea iluminată, duminicile casse-noisettes, dând năvală la mine, căzând în genunchi: Ascunde-mă! Iartă-mă! Va fi haos! E mâna lui Gorbaciov! Au înnebunit cu toţii! Sunt securistă! N-am să mai mint niciodată! Iartă-mă! Mă omoară!
23 decembrie: Jean-François Champollion. Ca să se nască, i-au făcut farmece. A descifrat sufletul Egiptului, hieroglifele.
23 decembrie: Nu ca să descifrez ceva mă uitam la tine în hârtii... Dar parcă erau prea multe maşini de scris în casa asta!
24 decembrie: Şi dacă eu am lucrat unde am lucrat, crezi că nu ştiu colinde? Îşi ia avânt pentru STEAUA SUS RĂSARE, dar melodia-i patinează mereu pe REPUBLICĂ, MĂREAŢĂ VATRĂ.
26 decembrie: Mao Tze Dun. Ţinea ciorile în văzduh prin simpla sa existenţă. Pământul plin de chinezi bătea în nişte tinichele totale, încât amărâtele de înaripate nu mai cutezau să coboare. Ciori să moară în cer!
27 decembrie: Dar de ce mă spionai?
28 decembrie: Nu te spionam. Cum să fac eu una ca asta ?... În schimb, pe mine voiau să mă omoare! Cum cine? Civilii ăştia ai voştri, vecinii! Mi-au cântat cu trompeta din apartamentul de deasupra, noaptea, la trei! Mi-au cântat şi cu acordeonul la uşă, la 3,45! Ştiau unde lucrez de la tâmpitul de administrator al blocului. Iartă-mă că nu ţi-am vorbit despre noul meu loc de muncă! Voiam să nu fii crispat, să te simţi la largul tău, să te desfăşori... Sărută-mă!
29 decembrie: Paula Ottilia Elisabeta, principesă de Wied.
29 decembrie 1843: Se naşte la castelul Mon Repos pe Rin, viitoarea poetă regină Carmen Sylva.
31 decembrie: Bunicul, la beţie, bântuit de amintirea porcului pierdut. Fugise cu paiele aprinse, dispăruse fără urmă. Mă îndemna: Săi, nepoate pe bicicletă şi după dânsul!
1 ianuarie: N-aveam bicicletă.
Noaptea Anului Nou: Alma, cinci ani, cu tot scandalul de pe lume, ca să stea ea trează şi să vadă când şi pe unde vine Noul An. Părinţii, pereche de palme, televizorul, discursul. Fetiţa resemnându-se şi-ntrevăzând în jucăriile posibile, centrul pretutindeni, circumferinţa nicăieri, a mărului din şamponul de mere.
4 ianuarie 1809: Louis Braille. S-a născut la Coupvray, în departamentul Seine-et-Marne. La trei ani, a orbit. La 16 ani, le-a creat orbilor un alfabet. A concentrat întregul univers în 64 de semne. Pentru ca raţiunile să comunice, se pare că nu este nevoie de mai mult. Niciodată spiritul nu şi-a făurit un cod mai simplu şi mai clar. În timpul vieţii sale, Louis Braille nu a ieşit din aşezământul parizian pentru orbi decât ca să cânte la orga bisericii Saint-Nicolas-du-Chardonnet. A fost contemporanul lui Champollion şi a codificat universul asemenea lui Mendeleev.
4 ianuarie: Vezi, la aşa ceva ar fi trebuit să te folosim noi pe tine: să verifici scrisorile braille trimise în străinătate. N-ar fi fost mare lucru, te învăţam eu: extrăgeai pasajele necorespunzătoare, notai semnătura, adresa, făceai un raport, mă rog, meserie . De restul ne-am fi ocupat noi!
6 ianuarie: Al Capone.
8 ianuarie: Iuliu Maniu. La peste 75 de ani, în temniţa comunistă de la Sighet, povestea că, în tinereţe, fusese şi el îndrăgostit. De o fată frumoasă, o unguroaică din Şimleul de Silvania. Cu neputinţă să o ia de soţie, de vreme ce el se bătea pentru drepturile românilor. I-a făgăduit însă că nu se va căsători niciodată. Şi nu a minţit.
9 ianuarie: Cum se poate ca tu, licenţiată în litere, să nu fi auzit niciodată de Soljeniţîn?
10 ianuarie: Ba, am auzit, dar nu aveam voie să vorbim despre asta cu civilii.
13 ianuarie: Jean-Baptiste Poquelin. Când Moličre a murit, episcopul Parisului a refuzat să aprobe înmormântarea blestematului de artist în pământul sfânt al cimitirului. REGELE: Până la ce adâncime e sfânt pământul ăsta? EPISCOPUL: Până la patru picioare. LUDOVIC: Îngropaţi-l la cinci!
15 ianuarie: într-adevăr, ca nouri lungi pe şesuri... Iar linia Tropicului, firul ideal al Capricornului atingând zăpezile Anzilor Cordilieri, înălţându-se discret şi lunecând pe deasupra.
17 ianuarie: Şi de ce nu puteam eu să devin un obiectiv pentru voi?
18 ianuarie: Rudyard Kipling. Cum să nu dorească fiecare să scrie el CĂRŢILE JUNGLEI? - liane, şerpi, tigri, draci, ţânţari, pantere, scorpioni, broscoi, maimuţe, mâncători de oameni, muşte, putrefacţie, extaz, fosforescenţă, albăstrime, pestilenţă, tot ce scapă uneori la lumină, devine incredibil şi ia curând forma blândă a literaturii.
18 ianuarie: De ce să fii tocmai tu un obiectiv pentru noi? Drept cine te crezi? Voi civilii ăştia vă închipuiţi...
19 ianuarie: Noi, umanitatea civilă, nu ne mai închipuim nimic.



0 comentarii

Publicitate

Sus